Am impartit vacanta noastra de 7 zile in Puglia in 3 parti. Prima parte a fost axata pe Alberobello, Locorotondo, Ostuni, Matera, Polignano a Mare si Monopoli, unde ne-am si cazat. Practic, prima parte a fost cea mai incarcata si ne-a solicitat, daca pot spune astfel, cel mai mult. A doua parte se invarte in jurul peninsulei Salento, fiind cu gandul in special la mare si la balaceala. Am ales sa ne cazam in Lecce, de unde Gallipoli si Otranto erau la distante aproximativ egale. Ultima zi a a vacantei a fost rezervata pentru Bari.
Daca, fascinati fiind de dragalasenia pe care o ofera Alberobello sau de emotia pe care o simti in Matera, dar si de faptul ca am strabatut o gramada de stradute in sus si in jos, la picior, n-am resimtit nicio urma de oboseala, in Lecce am fost efectiv coplesiti! Noroc cu Gallipoli si Otranto, aflate aproape, si cu marea care ne-a revigorat.
A doua parte a vacantei nu a inceput in cel mai bun mod posibil. Poate si din cauza, ca dupa ce am parasit Casa Rebecca din Monopoli, o casa de oaspeti mica, cocheta, in care ne-am simtit excelent, in Lecce, am constatat ca imaginile de pe booking, au fost oarecum inselatoare. Am fost putin neplacut surprinsi de cazarea noastra pentru urmatoarele 3 zile(dar despre cazari, mai multe detalii, intr-un alt articol), iar dezamagirea si oboseala nu au facut casa buna. Am plecat rapid din apartament, spre centrul orasului vechi din Lecce, situat cam la 5 minute de mers pe jos de locul in care ne-am cazat. Iar aici, am fost efectiv coplesiti.
Lecce, nu degeaba este numit si “Florenta sudului”! Abundenta de decoratiuni baroce e apasatoare. Din nou, un labirint de stradute, doar ca de data aceasta cu mult mai mare. Toate aceaste ornamente din vestita piatra de Lecce, iti dau senzatia, ca parca te-ai afla intr-un castel de nisip, sentiment de care esti constient inca de cum treci de portile vechi de intrare in oras. Din nou, un mix ametitor de elemente baroce, influente romane, grecesti si maure. Si, la fel ca si orice oras mai mare, e mai murdar. In Lecce, doar in interiorul orasului vechi sunt peste 40 de biserici, basilici, capele, cripte si alte locuri sfinte, suficiente cat sa copleseasca chiar si un om bisericos! Ai impresia ca la fiecare colt de strada vei da peste un locas sfant. Intr-un final, nu pot sa spun decat ca Lecce e grandios! Desi, m-am simtit cu mult mai bine in Gallipoli sau Otranto! 🙂
Iar daca nu dai de un locas sfant, dai de piete largi si de urme romane….
Si apoi te plimbi pe stradute laturalnice si privirea iti este atrasa de…
Iar dupa ce treci de coltul strazii, ai impresia ca ai nimerit intr-un cartier maur.
Si apoi ratacesti din nou pe stradute…
Iar daca nu vei daca nu vei da peste vreo biserica, atunci sigur vei da peste vreun scooter, bicicleta sau Fiat500! 🙂
Iar intr-un final iti tragi sufletul intr-un parc, plin de personalitatile pe care italienii nu uita sa le pretuiasca.
