A mai trecut un an din viata mea, a inceput altul! Ma gandeam zilele trecute care au fost cele mai frumoase zile de nastere de care imi aduc aminte.
Nu-mi aduc foarte bine aminte de cele de la 1, 3 sau 5 ani. 🙂
Stiu ca le tineam acasa, ca se aduna familia, strabunica(Oma), bunicii, nasii si parintii. Stiu ca aveam intodeauna torturi delicioase, dintre care unul era intotdeauna sub forma unei buturugi cu pitici din unt si zahar… deliciosi! La fel se intampla, de fapt, in fiecare an. Acum lipseste doar tortul in forma de buturuga, strabunica si bunicii.
In anul Revolutiei, de Craciun am primit un catel, atat de mic incat l-au adus in buzunar acasa. L-am numit Gusti. Nu stiu de ce, mi se parea ca ii vine numele pe masura! Imediat dupa Revolutie, de ziua mea, am primit o marioneta! Nu stiu in ce chip a reusit mama sa faca rost de ea, dar stiu ca s-a chinuit mult! Apoi pe la 10 ani a inceput perioada papusilor Barbie! 🙂
Imi aduc in schimb cu drag aminte de petrecerea de la 16 ani! Aveam o trupa faina de prieteni, la bunici, la Periam si parintii mei mi-au tinut ziua la Disco! La discoteca din Periam! Nu am sa uit niciodata acea zi… disco, tort, toata gasca, dedicatii, indragosteala… 🙂
Apoi la 18 ani, am primit unul dintre cele mai frumoase cadouri de la prietenul meu de atunci! Am primit un pui de dalmatian. L-am numit Pongo si a fost cel mai bun prieten al meu timp de 11 ani! De la el mi-au ramas doua fete, Lila si Loli.
A venit apoi ziua cand implineam 21 de ani. Tata era plecat in delegatie, in Siria, si asa cum a mai facut si alta data, s-a dat peste cap, a mutat muntii din loc si a facut tot posibilul sa fie acasa, exact in data de 15 februarie! La ora 8 seara cineva suna la poarta… surpriza! Tata! Atunci am primit prima bijuterie de valoare, o bratara superba, pe care o port foarte rar, doar la evenimentele cu adevarat importante!
La 25 ani, la cateva zile dupa ziua mea de nastere, pe 21 februarie s-a nascut Loli! Tot atunci, parintii mi-au oferit un alt cadou minunat dupa terminarea facultatii. Posibilitatea de a-mi continua studiile si de a urma masterul, plus o perioada de ragaz in tot acest timp, in care sa citesc, sa vad filme sau sa merg la teatru. Am profitat din plin!
Cei 27 ani, i-am sarbatorit la Bucuresti! Perioada de stagiatura, pentru primul meu job, intr-o multinationala din retail, se incheiase si luasem interviul pentru echipa de deschidere a viitorului magazin din Arad! Eram fericita de reusita, trista pentru ca trebuia sa parasesc Bucurestiul! Mi-am tinut ziua impreuna cu colegii, cu alti stagiari si colegi de apartament, cu cativa dintre sefi si cu formatorii! Mama, ce noapte! 🙂
La 29 de ani, aceasta zi m-a prins la Oradea! Un nou job, un nou inceput! Cadoul? Stefan, persoana care imi este si acum alaturi! 🙂
La 31 de ani aveam impreuna mica noastra afacere, o cafenea culturala! Ziua si noaptea ne-am petrecut-o acolo, impreuna cu familia, prietenii si cativa clienti care ne-au devenit prieteni apropiati! Madalin Marienut, fotograf, client si acum prieten mi-a facut o frumoasa surpriza, dupa o fotografie mai veche a mamei.
Acum, la 33 de ani, ziua mea a tinut o saptamana. Un sfarsit de saptamana alaturi de o prietena pe care am cunoscut-o la cafenea si o duminica alaturi de familie, mama, nasii si Stefan. Tatei nu i-a mai reusit numarul de magie si de aceasta data. Brazilia e departe. Si un alt sfarsit de saptamana, alaturi de fetele din clubul de carte. Ne-am continuat discutiile, de data asta pe marginea lui Hesse si a jocului lui cu margele de sticla. Apoi am continuat cu alte povesti si amintiri hazlii si ne-am despartit greu. Mai bine de 5 ore au trecut cat ai clipi. Cadoul? Oameni care conteaza alaturi, carti, flori si hand-made! Ah, si mancarea preferata!
Anul viitor va fi altceva! Oare ce?:)
