Am ajuns la Carei in ultima vineri din octombrie. Initial vizita era programata pentru duminica, dar din considerente meteo am schimbat agenda pe ultima suta de metri si bine am facut pentru ca vineri am prins o vreme minunata in Carei.
Pentru mine si Stefan aceasta a fost prima intalnire cu Careiul, mama in schimb revenea aici dupa 60 de ani. Auzisem multe povesti despre Castelul din Carei, de la ea, bunicul meu, nascandu-se in apropiere de Carei, la Craidorolt. Daca pentru bunicul nu toate amintirile legate de locul in care s-a nascut si a copilarit au fost unele placute, pentru mama insa, gradina castelului prin care se plimba si se juca a ramas intotdeauna o amintire calda si luminoasa. La cateva zile dupa Ziua Armatei Romane, am parcat chiar peste drum de Monumentul Ostasului Roman.

Si ne-am bucurat, de cum am ajuns, sa vedem ca spre deosebire de alte locuri care au ramas prada uitarii, Castelul din Carei al familiei Karolyi a fost recent renovat si restaurat printr-un proiect finantat in cadrul Programului de Cooperare Transfrontaliera Ungaria-Romania 2007-2013. Lucrarile de restaurare s-au desfasurat intre 2009 si 2011 iar in prezent Castelul Karolyi poate concura din punct de vedere turistic, cu fruntea sus, cu alte castele de gen din Europa.

















In peste 500 de ani Castelul Karolyi a vazut multe si este invaluit de multe legende. La sfarsitul secolului XV, nobilii Karolyi au primit privilegiu de la Regele Ungariei, Matia Corvin, de a construi aici o casa de piatra pentru locuit. Cladirea a fost insa solida si dotata cu fortificatii, mai multi nobili vazand in ea o amenintare si cerand regelui demolarea ei. Acest lucru insa nu s-a intamplat, ba mai mult pe fondul amenintarii turcesti, constructia a cunoscut noi intariri, transformandu-se practic intr-o cetate dotata cu sant de aparare, ziduri fortificate si 4 bastioane pe colturi dotate cu tunuri. Urmeaza apoi razboiul curutilor sau Rascoala lui Rakoczi dintre 1703 si 1711, primul episod al razboaielor pe care Regatul Ungar le va purta impotriva regimului Habsburgic. Desi initial de partea principelui Transilvaniei, Francisc Rakoczi al II-lea, Sandor Karolyi va intoarce ulterior armele iar intregul conflict se va sfarsi prin Pacea de la Satu Mare din 1711. Negocierile pentru redactarea si semnarea tratatului au insa loc la Cetatea din Carei. In timpul rascoalei, cetatea a fost atacata si au fost necesare lucrari ulterioare de refacere iar Francisc Rakoczi a petrecut o luna aici, inainte ca aliatul sau sa il tradeze. La sfarsitul secolului al XVIII-lea, cetatea isi pierde importanta militara iar santul si zidurile de aparare sunt desfiintate. Se pastreaza insa fundatia fostei cetati si pe ea apare un castel patrulater, cu un singur etaj, in stil baroc. In timpul acestor lucrari de transformare apare in documentele vremii si parcul castelului despre care se spune ca ar fi continut plante rare si era amenajat in stilul gradinilor englezesti cu sere pentru plante exotice. Tot atunci se construieste si un manej pentru 24 de cai. Pana la 1848 cetatea si castelul este aparat de o garnizoana formata din haiducii din oras si zonele apropiate. Exista si o garda permanenta, formata in special din romani, 77 de calareti si 30 de soldati pedestri, care in schimbul unor avantaje economice primite de la mosier se ingrijeau de paza castelului si a orasului. Puternic afectat de cutremurul din 1834, castelul va cunoaste ample lucrari de renovare care se vor termina in 1896. Se mai adauga un nivel si mai multe turnuri, in stil neogotic si dupa modelul castelelor din Franta. Rezultatul final de care ne putem bucura si astazi, este un castel eclectic, cu alura de castel cavaleresc medieval pe fatadele caruia se regasesc mai multe stiluri, baroc, romantic, neogotic. Pe langa Francisc Rakoczi, alte personalitati notabile care au pasit pragul castelului sunt printul Jozef de Habsburg in 1797, printul Rudolf de Habsurg si sotia sa in 1884 si Regele Ferdinand I al Romaniei si Regina Maria in 1919.

Referindu-ne insa la istoria mai recenta a castelului, nici aceasta nu a fost mai blanda. Membrii familiei Karolyi au locuit aici pana in 1907. La sfarsitul Primului Razboi Mondial si in haosul creat, multe dintre piesele de mobilier si obiectele de valoare din castel au disparut. In perioada interbelica se ajunge la un acord intre statul maghiar si cel roman, iar putinele obiecte valoroase ramasa, in special tablouri, sunt restituite familiei Karolyi. Castelul gazduieste in aceasta perioada un sanatoriu iar o parte un cazino. Cu acordul familiei Karolyi, in timpul celui de al Doilea Razboi Mondial, functioneaza aici o scoala militara si mai apoi un spital militar. Dupa nationalizare, in perioada comunista, castelul va gazdui muzeul, casa de cultura si biblioteca oraseneasca.
Astazi in interiorul castelui, vom gasi 3 expozitii. O expozitie de istorie locala, “Careiul de altadata”, cu accent pe bresle si mestesuguri, o expozitie de trofee de vanatoare din Africa si, probabil, cea mai interesanta expozitie, cea de interioare istorice “Castelul de altadata”. Au fost deschise publicului sala de bal, dormitorul, budoarul, dar si biblioteca, in total 10 sali care incearca sa reconstituie atmosfera si functionalitatea unei resedinte aristocratice de la sfarsit de secol XIX. Mobilierul specific perioadei a fost cumparat de la alte castele din Europa iar membrii familiei Karolyi, imprastiati acum in toate colturile lumii, au contribuit cu fotografii, s-au implicat cu sfaturi si povesti care au ajutat in procesul de restaurare.































De-a lungul istoriei contii Karolyi s-au facut remarcati in diverse domenii – militar, stiintific – dar si politic, ocupand functii semnificative in stat, bucurandu-se de o mare influenta la nivel national, nu doar regional. Au jucat un rol important in dezvoltarea localitatii si a regiunii nord-vestice, infiintand diverse institutii precum tipografia sau spitalul orasenesc. Karolyi Gaspar, de exemplu, a realizat prima traducere a Bibliei din latina in maghiara, Karolyi Gyula a fost prim-ministru al Ungariei. Karolyi Ferenc a fost prefect al comitatului Satmar, insa foarte probabil e mai cunoscut datorita faptului ca el a semnat ultima condamnare la moarte prin ardere pe rug a ultimelor vrajitoare din Transilvania in 1745. Indiferent insa daca au locuit in Carei, la Budapesta, sau altundeva, urmasii familiei Karolyi nu au rupt legaturile cu aceste locuri. Ei au infiintat o fundatie prin care sprijina activitatea Centrului Cultural care administreaza castelul si biserica din Capleni unde se afla cripta familiei. Oriunde in lume s-ar fi aflat contii Karolyi s-au intors intotdeauna acasa. Ultimul detinator al titlului de conte Karolyi Lajos s-a stins din viata in 2009 in Brazilia, dar odihneste in cripta familiei din Capleni.

Grajdurile sunt si ele renovate, mai exista si cativa caluti(paziti strasnic de o gasca de catei) iar in prezent acolo se desfasoara diferite activitati, conferinte, evenimente private, chiar si nunti.
Pentru expozitia de interioare istorice se plateste o taxa modica de 1leu!, practic contravaloarea unor cipicei pentru a se evita astfel deteriorarea parchetului original. Accesul la expozitia de la parter, “Careiul de altadata” sau la grajduri si sera este gratuit. Parcul dendrologic, bine intretinut si cu placute explicative in fata fiecarui exemplar este deschis zilnic de dimineata pana la orele 22:00. Expozitiile din interior sunt deschise de marti pana duminica in intervalul orar 09:00-17:00. Un singur minus am gasit, lipsa unui mic magazin de suveniruri – nu neaparat pentru magneti, carti postale sau alte asemenea obiecte ci mai degraba pentru un album care sa prezinte mai pe larg povestea castelului, sau o carte despre familia Karolyi. Se pare insa ca aceasta activitate intra in conflict cu accesarea de fonduri europene.











Ar mai fi de mentionat faptul ca, fiind restaurat in urma unui proiect transfrontalier, proiectul Castellum si-a propus, integrarea a doua monumente in circuitul turistic al regiunii. Al doilea monument despre care este vorba este conacul Mudrány din Szabolcs (Ungaria). Amatorii de tursim cultural si-ar putea planifica usor un city-break in jurul celor doua destinatii. Informatii pe larg gasiti pe pagina oficiala a proiectului e-Castellum.
Tot cu ocazia, restaurarii Castelului Karolyi, s-au realizat lucrari de restaurare si la Cetatea Ardud, cele doua obiective fiind strans legate, in special prin legende. Dar despre legende si Cetatea Ardud intr-un articol viitor.
La Carei se vede ca omul sfinteste locul. Vorbind cu unul dintre istoricii care se ocupa de castel vezi ca exista viziune si planuri de viitor pentru dezvoltarea turismului in jurul Careiului. Se incearca inlocuirea unor manifestari de “tip balcanic”, adica celebrele deja festivaluri ale catlanelor, rosiilor, gogonelelor, vecinilor etc cu activitati de o alta natura precum un festival medieval, festivaluri de muzica clasica sau jazz in parcul castelului sau tot felul de mici expozitii temporare tematice, de exemplu o expozitie de halbe de bere sau o expozitie despre confectionarea traditionala a pieptenilor din corn.
O poveste de succes la Castelul Karolyi din Carei despre cum se poate transforma un oras care nu avea nici 2 000 de turisti! In momentul de fata, desi inca nu foarte multa lume stie despre acest loc, numarul de turisti a ajuns la 40 000. Iar Careiul mai ascunde si alte obicetive, cladiri sau case memoriale, din cate am inteles restaurate si puse la punct. Deci, daca se doreste, se poate! Am descoperit la Carei un oras mic, cochet si ingrijit. Va invit si pe voi sa il descoperiti!

