Nu cred(eam) in supersititiile legate de vineri 13. Si totusi astazi m-am trezit agitata si toata ziua am fost nervoasa, sarindu-mi tandara cu usurinta din te miri ce, presimtind, intr-un fel sau altul, ca ceva rau urmeaza sa se intample. Si s-a intamplat! Nu o catastrofa, nu a murit nimeni, desi nu era exclus. Nici macar nu pot spune, ca as vrea sa punctez si acest aspect, inca de la inceput, ca nu am vreo vina.
V-am mai povestit ca am doua cateluse, Lila si Loli care, cel putin pentru noi, sunt cu mult mai mult, sunt membri ai familiei cu drepturi depline. Problema cu ele este ca nici in ruptul capului nu vor sa inteleaga ca nu au ce cauta pe strada atunci cand noi deschidem poarta pentru a iesi sau a intra cu masina in curte. Sunt efectiv cuprinse de frenezie cand isi dau seama ca urmeaza acele 2-3 minute in care o pot zbughi pe strada, pentru a adulmeca prin santuri! Din pacate, pe strada mea si pe cele alaturate sunt destul de multi caini “uitati” pe strada, deci va dati seama ca pentru ele strada e plina de “mesaje” secrete! Sunt complet absorbite de “citit” aceste mesaje asa ca nu au treaba nimanui, motiv pentru care – greseala noastra – daca nu vad ca sunt copii pe strada, in cazul carora nu poti sa stii niciodata cum ar putea reactiona, nu ma dau jos din masina si pentru 1 minut, cel mult, le scap din vedere.
Astazi insa acel minut, nici macar atat, putea sa fie fatal pentru Loli! Pentru ca daca nu m-am simtit nevoita sa am grija copiilor din vecini care uneori se mai joaca pe strada, am uitat de masinile care uneori circula cu o viteza nepermisa pentru o zona rezidentiala! Totul s-a intamplat atat de rapid, incat mi-au trebuit cateva secunde bune sa imi dau seama la ce caine lovit de masina se referea Stefan. Angajatul unui service auto din apropiere, in timp ce testa o masina si o forja pe strada a lovit-o. Nu am vazut cum s-a intamplat, am auzit doar zgomotul unei masini care goneste si apoi schelalaituri. Partea buna e ca nu s-a intamplat nimic rau, a reusit sa vina speriata, pe picioarele ei inapoi in curte iar barbatii si-au facut, la nervi, urari “de bine” unul altuia. Masinii i s-a rupt(cred) masca din fata – in orice caz soferul in cauza a cules ceva piese de pe drum – iar Loli s-a ales cu o rana la picior, nas spart si dureri usoare in zona abdominala.
Ce te faci insa cu angajatul vecinului posesor de service auto? Pai, te duci sa vorbesti cu el, cu patronul de service auto si angajator, sa ii aduci la cunostinta ce s-a intamplat ca macar pe viitor sa nu se intampla vreun accident mai grav, mai ales cand stii ca nu e prima oara cand pe strada se testeaza masinile rulandu-le in forta! Pentru ca asa cum un caine poate tasni in fata la masinii, la fel se poate intampla si cu un copil care alearga dupa minge si nu e atent! Buuun, si acum care credeti ca a fost raspunsul patronului?! Ca nu angajatii ruleaza cu viteza pe strada ci clientii, iar copii nu sar in fata masinii! Cred ca uneori ajung la un asemenea stadiu de nervozitate incat nici macar nu ma mai pot enerva. Raman efectiva muta. Ii explic inca o data, ca nu vreau motiv de cearta cu vecinii, ca stiu foarte bine care este partea mea de vina, dar ca as vrea sa stiu ca va lua unele masuri si isi va atentiona angajatii pe viitor si ca desi uneori am vazut si clienti care circula cu viteze nepermise, de cele mai multe ori a fost vorba despre angajatii sai. Ca doar atat am dorit sa ii spun si ca acum ma grabesc cu catelusa la veterinar pentru ca sangereaza puternic. La care urmeaza intrebarea care, cel putin pentru mine, spune totul – dar ce caine e? NU e caine de rasa, daca la asta se referea intrebarea, dar E PUIUL MEU. Dupa care, bineinteles, urmeaza acea privire – cei care va iubiti mult animalele de companie o recunoasteti in ochii celor care nu va inteleg iubirea pentru prietenul patruped – de compatimire! Saraca de mine, nu am copii si imi numesc cainele pui! Am plecat.
Acum sincer, daca nu as fi avut o corcitura ci sa spunem… un lup ca cei din Game of Thrones, credeti ca ma mai intreba ce caine am? In concluzie maidanezii si corciturile pot sa moara linistiti, daca e vorba de vreun caine de rasa, poate tresarim putin!
Am fost la veterinar, la o prima examinare e doar un soc puternic si nicio leziune grava. Totusi, trebuie sa fim atenti la comportamentul ei pana maine, si maine dimineata sa mergem la un nou consult. Speram ca totul va fi bine si va trece si peste asta.
Ce am invatat eu de aici si sper ca si voi sa invatati(daca e cazul) din povestea asta e ca NICIODATA, dar niciodata, la fel ca si in cazul copiilor mici, cainii nu trebuie lasati nesupravegheati, mai ales pe strada! Eu mi-am facut griji doar ca ele sa nu raneasca pe cineva si am uitat ca cineva le-ar putea rani pe ele.
Ce mi-as dori de la vecinul? Sa devina el un model pentru angajatii sai.
Stiti insa care e partea intersanta din povestea asta? Pe portiunea de strada, la un colt distanta, unde locuiesc mai multe familii de romi si unde mai tot timpul sunt o gramada de copii la joaca, nu ca in partea noastra de strada, nu indrazneste nimeni sa circule in mare tromba cu masina! De ce? Pentru ca daca Doamne fereste! s-ar intampla vreun accident acolo, injuraturile ar fi cel mai putin grav lucru care ar putea sa ti se intample. Pentru ca pana ce ar veni politia ai avea cateva minute bune de “petrecut” acolo!
Ce mi-as dori de la administratia locala? Pai daca tot platim cele mai mari impozite din tara, iar stada mea cica e in zona A de impozitare, pai atunci imi doresc si eu sa vad mai des patruland pe aici politia locala. Dar imi doresc o politie locala cu ochi si cu urechi, nu una ingrozita, care se face ca nu vede depozitul de masini de pe trotuare si drum din zona asta sau care nu aude muzica, care cu siguranta depaseste cei 70 de dB admisi de lege pana la o anumita ora, cu siguranta nu pana la 4 dimineata, sau “repatriatii” de prin diverse tari straine, intorsi cu masini, pe care le ruleaza in tromba pe strazi. In rest ne descurcam,
De data asta a fost ranit, din fericire, usor, doar un caine. Maine ar putea fi ranit un om.
*Imagine -Loli, epuizata dupa soc, inca usor speriata dar mulumita sa se stie in patul ei.
P.S.: Nu voi mentiona despre ce service auto e vorba(am mai multe in zona), pentru simplul motiv ca stiu cat de greu este sa reusesti sa ai o afacere de familie in Romania, si mai ales in Arad, cu toate taxele locale si sper sincer ca un astfel de incident nu se va mai repeta. Deci nu insitati.
P.S.S.: Scopul articolului nu este de a face rau cuiva, ci doar de a constientiza ce putem evita in viitor.
