This article is available in English on Substack.
Spre deosebire de americani, pentru care modul în care le funcționează structurile federale nu pare a fi o nebuloasă, impresia mea e că cea mai mare parte a europenilor – mă includ și pe mine aici – înțeleg foarte puțin din modul în care funcționează această structură tot mai stufoasă numită Uniunea Europeană.
Prin urmare, recentele dezbateri despre propunerea unui nou comisar din patea României pentru noua comisie Von der Leyen al cărei unic scop pare a fi paritatea de gen mi-a ridicat cteva întrebări. Cu atât mai mult cu cât noua propunere a României, doamna Roxana Mînzatu, afirmă într-un interviu recent că misoginia e o mare problemă actuală în Europa, ca urmare a creșterii susținerii pentru partidele etichetate a fi de extremă dreaptă. Doar citind presa și exista riscul să rămâi cu impresia că suntem printre cele mai misogine state din UE!
Dar faptele arată clar că România a susținut femei și până să ni se ceară atât de insistent asta. Și atunci, de ce ni se cere să renunțăm la propunerea noastră inițială, domnul Victor Negrescu? Pentru că departe de a fi o țară complet lipsită de misoginism, totuși, în România, eu nu am văzut diferențele salariale dintre femei și bărbați pe care le-am văzut în alte state occidentale, semn că misoginia nu mai e cea mai mare problemă a noastră! De la aderarea României la UE am avut doi comisari europeni de sex și gen masculin și doi de sex și gen feminin.
Apoi sigur că nu poți să nu te gândești de ce insistența asta pe cele două genuri convenționale până acum, când în prezent ni se tot explică până la amenințarea cu reeducarea de amintire comunistă, că “bărbat” și “femeie” sunt doar niște constructe sociale perimate care nu își mai au locul într-o societate mult mai diversă. Adică ce ne facem dacă propunerea inițială, domunul Victor Negrescu ne anunță brusc că se identifică femeie sau dacă doamna Roxana Mînzatu, cea de a doua propunere, ne anunță brusc că se simte mai bărbat decât mulți bărbați? Oricât de hilare ar fi părut aceste întrebări în trecut, acestea par întrebări cât se poate de serioase în prezent. Cum încă nu am găsit răspunsul la această dilemă contemporană cât se poate de serioasă, m-am întrebat dacă nu ar fi mai sigur ca criteriul de bază în propunerea comisarilor să fie meritocrația, experiența și expertiza lor dovedită într-un anumit domeniu, pe lângă considerentele de natură politică imposibil de evitat.
Ani de zile, mai bine spus decenii întregi, am trăit cu impresia că una dintre marile noastre probleme e faptul “că știm prea multe, dar nu excelăm în nimic”. De altfel, școala românească era des acuzată de această meteahnă: de faptul că scoate absolvenți cu o puternică cultură generală și cam atât. Bine, acum nici cultură gerenală nu prea mai avem, dar ați prins ideea. Pentru performanțe e nevoie de specialiști. Iar a fi specialist presupune că ești un excelent cunoscător al unui domeniu, nu a tot și a toate. Și plecând de la asta, m-am gândit că cel mai bun și corect mod de a face o propunere ar fi să știi de la început pentru ce portofoliu trebuie să o faci. Adică nu o să propui un specialist în sănătate la dezvoltarea de coridoare de transport! Dar nu! Din ce am înțeles pâna acum, din toate dezbaterile urmărite (desigur, e foarte posibil să nu fi urmărit eu dezbaterile care trebuie!), e că prima oară faci propunerea, în așa fel încât paritatea de sex sau gen din noua comisie europeană să fie atinsă, dupa care vezi ce portofoliu prinzi la negocieri pentru propunerea ta! Aruncând o privire peste lista cu cei care au fost comisari europeni din 1993 până în prezent, în multe cazuri vedem treceri spectaculoase de la un portofoliu la altul, în funcție de interesele politice, semn că și restul europenilor au politicieni specialiști în tot si toate, nu doar românii!
Și pentru că lista amintită mai sus e stufoasă la rândul ei și cu greu îti poti face o imagine de ansamblu am încercat o vizualizare a tuturor acestor date pentru a înțelege despre cât de multă misoginie putem vorbi în cadrul Comisiei Europene, dacă ea a existat, există, când și unde, la ce state membre UE sau dacă și subiectul ăsta e doar încă unul care să ne țină ocupați. Concluziile le trageți singuri.
Click pe imagine pentru mărire și claritate.
