Gradinari celebri. Lawrence Johnston si povestea gradinii de la Hidcote
Hidcote Manor Garden este mostenirea lasata de gradinarul, peisagistul si colectionarul de plante, Maiorul Lawrence Johnston, american nascut in 1871, la Paris. In jurul anului 1900, impreuna cu mama sa se stabileste in Marea Britanie, devine cetatean britanic si se inroleaza in armata britanica, participand la luptele din Primul Razboi Mondial. In 1907, mama sa achizitioneaza domeniul Hidcote, situat in Gloucestershire si la o ‘aruncatura de bat’ de Stratford-upon-Avon. Inca din 1910 elementele cheie ale gradinii sunt trasate urmand ca pana in 1920, 12 gradinari sa lucreze cu norma intreaga sub indrumarea lui Johnston.
Au fost nevoie de peste 40 de ani de munca pentru ca gradina de la Hidcote Manor, astazi una dintre piesele de referinta ale National Trust, sa primeasca recunoastrea mondiala, fiind unanim considerata o opera de arta.
Cu un ochi sensibil la frumos, dornic de cunoastere si experimentare, Lawrence Johnston, a sponsorizat si participat la mai multe expeditii de “vanatoare de plante” in Europe, Asia, Africa si America de Sud, din care s-a intors cu exemplare rare, pe care a incercat apoi sa le aclimatizeze in gradina sa de la Hidcote.
Cand Johnston a inceput primele planuri ale gradinii de la Hidcote si-a dat seama ca proprietatea era foarte expusa vanturilor. Pentru a o feri de vant, a plantat stejari si garduri vii de carpen, fag si tisa, care au impartit gradina intr-o serie de compartimente sau ” camere “, in jurul a doua coridoare principale, oferind vederi minunate peste peisajul rural inconjurator. Fiecare dintre aceste camere ale gradinii a avut propriul lor caracter si atmosfera, cu surprize atent plasate in diferite colturi. Ghidandu-se dupa principiile de proiectare ale curentului “Arte si meserii” – curent foarte popular in acea epoca – a incercat sa surprinda liniile arhitecturale ale casei si sa le integreze fidel cu ajutorul plantelor in zonele din imediata apropiere. Liniile arhitecturale ale gardurilor vii si ale structurilor, cum ar fi scari si pavilioane arata cum Johnston a fost inspirat de numeroasele sale calatorii in Franta si Italia. Pe masura ce ne indepartam insa de casa vom italni zone tot mai voit salbatice.
Pe langa tezaurul de la Hidcote, atent ingrijit de catre cei de la National Trust, Johnston a creat si Serre de la Madone, o alta gradina in sudul Frantei. La Serre de la Madone, Johnston isi petrecea iernile, profitand de climatul mai cald pentru a creste mai multe plante sensibile si exotice.
Dupa al doilea Razboi Mondial, starea de sanatate a lui Johnston se inrautateste asa ca decide sa-si petreaca mai mult timp in Menton, la Serre de la Madone. Prietenii sugereaza sa dea Hidcote in grija National Trust.
Hidcote ajunge in grija National Trust in 1948, iar 10 ani mai tarziu Johnston moare in Franta. Conform dorintei lui este inmormantat alaturi de mama sa, in curtea bisericii, la Mickleton, aproape de gradina de la Hidcote.
Nu a facut niciodata rabat de la calitate, a insistat pe straturile dese de plante care suprima buruienile dar mai mult, a crezut in armoniile si contrastele artistice care pot fi obtinute cu ajutorul plantelor.
Misterul din jurul acestei gradini i-a sporit faima si a contribuit la reputatia lui Johnston care a devenit un reper al gradinaritului modern. Accesul in acest paradis era destinat doar prietenilor apropiati ai lui Johnston si de cateva ori a fost gazda unor evenimente caritabile. Treptat, Hidcote a devenit una dintre acele gradini despre care toata lumea horticola vorbea, dar foarte putini o vazusera.
Hidcote isi deschide portile pentru vizitatori in 1949. In timpul acestui prim sezon, un total de 1160 de vizitatori au pasit in gradina pentru a se bucura de creatia lui Lawrence Johnston. Astazi, peste 140.000 de vizitatori se bucura de Hidcote in fiecare an.
Reputatia gradinii de la Hidcote a crescut constant sub conducerea National Trust, desi multe dintre plantatii nu erau originale, ci reinventate de consilierul si tutorele Graham Stuart Thomas. Hidcote ramane insa popular datorita ‘camerelor’ care compun gradina, fiecare oferind o lectie care poate fi adaptata pentru gradini mult mai mici.
Stilul Hidcote a devenit un adevarat model pentru gradinile la scara mica, dar pline de grandoare. Un decor in care plantele rare si cele comune, specificei florei locale reusesc sa puna in valoare inclinatiile artistice ale propietarilor.
Incepand cu anii 1930, Hidcote cunoaste o perioada de declin, cei mai multi vizitatori considerand ca Serre de la Madone este cu mult mai frumoasa. Serre de la Madone a avut insa un destin trist, nefiind niciodata deschisa catre public. Se poate spune ca faima lui Jonston, se bazeaza pe supravietuirea norocoasa a gradinii de la Hidcote, cea mai mica dintre cele doua gradini pe care le-a creat cu atat de multa pasiune.
In 2005, National Trust a primit o donatie anonima de 1.6 milioane lire sterline pentru restaurarea gradinii. In 2011 restaurarea gradinii s-a incheiat si farmecul sau din anii ’30 a fost readus la viata. Multe dintre lucrari s-au facut tinand cont de jurnalul lui Johnston, care a fost o adevarata arhiva pentru diferitele specii si soiuri de plante care au populat candva gradina.
Pentru vizitare verificati orarul si tarifele aici .
Alte surse de informare:
- http://www.countrylife.co.uk
- http://www.serredelamadone.com
- http://whathohidcote.blogspot.com(despre viata de zi cu zi intr-o gradina istorica)
- http://www.bbc.co.uk/news/uk-england-gloucestershire-13901689(galerie foto)
*Imagine header – Hidcote Garden – sursa foto: http://en.wikipedia.org
