“Drawing, properly taught, is the best way of developing intelligence and forming judgement, for one learns to see, and seeing is knowledge.” / „Desenul, învățat în mod corespunzător, este cel mai bun mod de a dezvolta inteligența și de a forma judecata, pentru că înveți să vezi, iar a vedea înseamnă cunoaștere”. Eugene-Emmanuel Viollet-le-Duc
Poate că nici nu v-ați dat seama până acum cât de des v-ați întâlnit cu ilustrația științifică. Gândiți-vă la manualele și planșele școlare, atlasele botanice, zoologice și geografice, enciclopediile, imaginile și modele, dioramele din muzee, afișele din cabinetele medicale și veterinare!
Arta a jucat întotdeauna un rol semnificativ în dezvoltarea științei și a modului în care informațiile și descoperirile au fost împărtășite publicului larg, iar printre primii și cei mai mari ilustratori științifici/naturaliști din lume se numără Leonardo da Vinci și Albrecht Dürer, iar mai apoi George Stubbs, Sydney Parkinson, John James Audubon, pionierele Maria Sibylla Merian, Marianne North, surorile Harriot și Helena Scott și Margaret Mee, pentru a enumera doar câțiva. Ilustratorii din acest domeniu au atât o aplecare spre artă, estetic, desen observațional cât și un interes pentru știință și cunoaștere.
Desigur, preocuparea pentru reprezentarea vizuală a lumii care ne înconjoară a existat dintotdeauna, însă aplecarea spre științele naturii a cunoscut o adevărată înflorire mai ales în perioada marilor explorări geografice, când numărul imens de noi specii de viață descoperite, trebuia cumva înregistrat și catalogat. Sistemul de clasificare pus la punct de Carl Linnaeus a făcut lumină în tot acel haos al descoperirilor. Iar Georg Dionysius Ehret, colaboratorul lui, a dezvoltat stilul Linnaean de ilustrație botanică, rămânând astfel în istorie drept unul dintre cei mai influenți artiști botanici ai tuturor timpurilor. Acest stil se distingea prin reproducerea fidelă a întregii plante – formă și culoare -, alături de părțile semnificative reproductive și/sau distinctive reprezentate la o scară mai mare pentru o identificare ușoară.
Deși acest stil s-a impus rapid, a mai existat un stil în lumea naturaliștilor, expus de William Bartram, care vedea natura ca un tot cu multe conexiuni și care prefera să o ilustreze exact așa cum o vedea în sălbăticie. Acest curent a devenit cunoscut ca stilul ecologic în arta naturalistă, ambele stiluri completându-se însă reciproc și contribuind la dezvoltarea artei și a științelor de istorie naturală. Astfel, dacă stilul Linnaean era extrem de util în reprezentarea fizionomiilor speciilor descoperite, stilul impus de Bartram era util în special pentru reprezentarea vizuală a mediului și a habitatelor.
Ilustrația științifică (numită uneori și artă științifică) se distinge de ilustrația naturalistă, deși amândouă ilustrează istoria naturală, și nu trebuie confundată nici cu arta hiperrealistă. În foarte multe cazuri, în ilustrația științifică nu se cere o reprezentare hiperrealistă a subiectului, ci simplificare lui la niște linii de bază. Ilustrația științifică este o disciplină aflată în serviciul comunicării științifice, care îmbină arta cu știința în scopul sintetizării și reprezentării vizuale clare și obiective a informațiilor științifice, asistând oamenii de știință în activitatea lor de identificare, descriere, clasificare și denumire a unei specii. În ilustrația științifică este necesară urmarea unor convenții, standarde, criterii compoziționale și estetice clare (care evoluează în timp); precizia formelor, scala, culoarea și textura subiectului fiind fundamentale. Dacă preferați, putem spune că ilustrația științifică, datorită rigurozității, este apropiată de desenul tehnic. Însă o ilustrație științifică trebuie să fie și precisă, și (nu neapărat) atrăgătoare din punct de vedere vizual, în același timp. Ilustrația științifică completează informația scrisă, facilitând înțelegerea informației. Ne putem gândi la ilustrația științifică și ca la un echivalent vizual al latinei în taxonomie; este un limbaj vizual științific și universal. Ilustrația științifică, spre deosebire de alte forme de artă, se bazează deci pe observații atente, cercetări și studii efectuate înainte de realizarea desenului. Se încearcă înțelegerea obiectului de studiu, înainte de reprezentarea cât mai exactă, notarea și înregistrarea detaliilor. Ilustrația științifică se bazează mai mult pe observație și tehnică decât pe imaginație și creativitate. Și, nu de puține ori, s-a întâmplat ca ilustratorii științifice să vadă detalii care le scăpaseră chiar și oamenilor de știință și pe care nici măcar fotografia de cea mai înaltă calitate nu le poate surprinde.
În esență, ilustrația științifică se diferențiază de desenul/ilustrația/arta naturalistă prin scopul său precis, acela de a reprezenta date științifice. Pentru a înțelege mai ușor diferențele de nuanță și terminologie, exemplific pornind tot de la domeniul botanic, în care putem să avem:
- ilustrație (științifică) botanică – accentul se pune pe datele și informațiile științifice, precizia tehnică a ilustrației permițând identificarea plantei. Cel mai adesea reprezentarea se realizează monocrom, în grafit sau tuș, pentru a permite o publicare accesibilă în jurnalele și publicațiile de specialitate;
- artă botanică – accentul se pune pe valoarea estetică a plantei. Deși lucrarea este întotdeauna corectă din punct de vedere științific, în ea nu se evidențiază toate informațiile utile unui om de știință. Cel mai adesea lucrarea este realizată în culoare, fie pe un fundal simplu, fie prin dezvoltarea habitatului;
- pictura florală – în care nu se pune accent pe acuratețea botanică ci pe viziunea estetică și personală a artistului.
„Ilustratorii științifici sunt artiști în slujba științei”. Guild of Natural Science Illustrators
Nu în ultimul rând, trebuie reținut că ilustrația științifică este, în cele mai multe cazuri, muncă de echipă. O ilustrație științifică este rezultatul colaborării între un om de știință și un ilustrator.
Linkuri de interes:
Guild of Natural Science Illustrators – www.gnsi.org
Association of Medical Illustrators – www.ami.org
BOTANICAL ART & ARTISTS – www.botanicalartandartists.com
*Imagine header: Planșa „Methodus Plantarum Sexualis in sistemate naturae descripta” (Leiden 1736). Georg Dionysius Ehret care, probabil, a și scris numele grupurilor în marginea dreaptă și a aplicat culoarea / commons.wikimedia.org
