Bujorii, plante rustice nelipsite din gradinile romantice

Plante rustice, nelipsite din gradinile romantice, bujorii se adapteaza usor la orice fel de clima. Floare “a bogatiilor si a onoarei” , “rege al florilor”, bujorul este des intalnit ca simbol in arta chineza. Impreuna cu floarea de prun, bujorul este unul dintre simbolurile florale traditionale ale Chinei. Orasul Luoyang are o veche traditie in cultivarea bujorilor, expozitii dedicate acesei flori tinandu-se anual. In Japonia, bujorul se bucura de aceeasi consideratie, Paeonia lactiflora este numit “Primul Ministru al Florilor” iar Paeonia suffruticosa este numit “Regele Florilor”, ambele fiind utilizate in medicina. Deoarece se crede ca nimfele se ascundeau in petalele bujorilor, acestia sunt si un simbol al rusinii. De aici si “a se imbujora” de rusine.

Informatii, crestere si ingrijire bujori:

• Denumire latina:  Paeonia.
• Denumire populara: Bujor.
• Familia:  Peoniaceae.
• Origine: China, Tibet, Mongolia.
• Aspect: tufa-arbust cu radacini tuberizate sau fasciculate.
• Inaltime: 50 – 150 cm si un diametru de 50 – 100cm.
• Perioada de inflorire: spre mijlocul – sfarsitul primaverii.
• Expunere: soare, penumbra. Prefera locurile ferite de vant sau de primele raze ale soarelui.
• Temperatura: se adapteaza usor la orice fel de clima, ingheturile tarzii din primavara pot afecta insa bobocii de floare.
• Udare: medie.
• Fertilizare: in cazul in care cresterea este prea lenta se poate administra primavara un ingrasamant complex(N-P-K).
• Inmultire: trebuie facuta deosebirea intre bujorii erbacei care sunt pereni, adica mor toamna tarziu si rasar primavara si bujorii tufa, cu lastari lemnosi. Primele se inmultesc prin divizarea tufelor in septembrie iar celelalte prin marcotaj artificial, butasi sau prin seminte. Cea mai indicata perioada de plantare a bujorilor este toamna(septembrie-octombrie) sau primavara(martie), iar adancimea de plantare nu trebuie sa fie foarte mare ci undeva intre 3-5cm.
• Substrat: prefera un pamant bogat, lutos si bine drenat.
• Transplantare: Bujorii pot creste zeci de ani in acelasi loc si nu prea le plac mutarile. Asta nu inseamna ca nu pot fi mutati! Dar daca ii mutati asteptati-va la cativa ani mai putin bogati in flori. Cu cat stau mai mult intr-un loc cu atat numarul florilor creste.
• Boli si daunatori: pentru a preveni mucegaiul cenusiu pulverizati pe frunzisul bujorului comun un fungicid organic. Bujorul arbust nu este predispus la boli sau daunatori.
• Specii des intalnite: cele mai importante specii de bujori pereni erbacei sunt hibrizii de Paeonia lactiflora(bujorul comun), care pot trai si 100 de ani sau chiar mai mult si Paeonia officinalis(bujorul european), ambii fiind plante robuste de gradina. Paeonia suffructicosa(bujorii tufa) sunt ceva mai sensibili la frig, avand nevoie de protectie toamna si iarna. Pamantul din jurul lor trebuie acoperit cu frunze uscate sau turba  iar partea aeriana trebuie acoperita cu o folie de protectie. Spre deosebire de bujorul comun, bujorul arbust nu se usuca iarna si nu trebuie tuns. Doar primavara se taie ramurile afectate peste iarna.
• Alte specii: Paeonia lutea, cu flori galben-viu, Paeonia mascula cu flori in forma de cupa, de pana la 13 cm in diametru, in culori de la roz la purpuriu, Paeonia mlokosewitschii, cu flori galbene in forma de cupa.
• Estetica: Bujorii se simt bine si arata bine in compania ghioceilor si a viorelelor.

Nu stiu daca stiati(eu am aflat acum, documentandu-ma) ca exista si o specie romaneasca de bujor – Paeonia peregrina Mill. var. romanica sau Bujorul romanesc – specie  ocrotita de lege, care nu trebuie distrusa sau colectionata si care se gaseste in locurile insorite in parcurile nationale din padurea Comana. Spre deosebire de bujorul de gradina, floarea rosie este mai saraca in petale.