Daca in articolul trecut v-am povestit despre motanul Bob si rolul pe care l-a avut in viata lui James, astazi am sa va vorbesc despre un alt motan roscovan, Dewey, un motan de biblioteca de data aceasta si rolul lui intr-o comunitate micuta dintr-un orasel american.
Pe “Dewey. Pisoiul din biblioteca unui oras care cucereste lumea” scris de Vicki Myron in colaborare cu Bret Witter l-am “cunoscut” anul trecut prin august.
Intr-o dimneata friguroasa de ianuarie, a anului 1988, in oraselul Spencer din Iowa, bibliotecara Vicki Myron, gaseste in cutia de returnat carti un mic ghemotoc cu blana rosie, zgribulit de frig. Nu a trecut mult timp pana cand micul motanel a fost adoptat de personalul bibliotecii. Desigur, asta nu inseamna, ca prezenta lui in biblioteca a fost agreata de la bun inceput de catre toata lumea! Dar cumva, printr-o inteligenta specifica felinelor, micul motan a reusit sa cucereasca pe toata lumea, devenind faimos chiar si in afara oraselului Spencer, pana in Japonia mai exact! 🙂
In urma unui concurs de idei, motanelul isi primeste numele, Dewey Citestemaimulte Carti(Dewey Readmore Books), nume inspirat pe de o parte de sistemul zecimal Dewey(dupa Melville Dewey), dupa care se ghideaza bibliotecarii iar pe de alta parte dupa O.G Citestemaimult, un pisoi, personaj de desene animate care ii indemana pe cei mici…. ati ghicit!, sa citeasca mai mult. 🙂
Romanul insa nu este doar o simpla poveste a unui motan. Ce mi-a placut cel mai mult e descrierea vietii dintr-un mic orasel american, a comunitatii de acolo, a crizelor economice si agrare prin care au trecut. Criza agrara a lasat urme adanci in regiune, iar daca Spencer a reusit intr-o oarecare masura sa isi revina, alte orasele nu au avut acelasi noroc. E o lectie de istorie despre un minuscul petic al Americii, despre viata la ferma si despre modul in care se gospodareste o comunitate. Gasim si unele asemanari cu Romania, care poate ne trezesc un zambet mai mult sau ma putin amar – “Toaleta in casa? Pana cand am implinit varsta de zece ani, toata familia a folosit o toaleta sapata in pamant, afara, in gradina. Cand groapa se umplea, pur si simplu sapam o alta si mutam casuta de lemn deasupra. Acum, privind in urma, e greu de crezut ca astfel se traia pe atunci, dar asta-i adevarul.”
In plus romanul ne ofera si o scurta istorie a bibliotecilor din America si rolul pe care magnati precum Andrew Carnegie l-au avut in dezvoltarea si modernizarea unor localitati. Apoi ne intalnim si cu o descriere a “spiritului american” si ce se intelege prin acesta, rolul voluntariatului sau rolul unor organizatii, gen Rotary sau Lions Club, care desi au aparut acum si la noi, rareori, dupa parerea mea, reusesc sa atinga inaltimea pe care o pretind.
Desigur, romaul este si povestea de viata a unei bibliotecare, Vicky Myron, provenita dintr-o familie de fermieri, afectata de numeroasele crize agrare. Prinsa intr-o casnicie dezastroasa, mama, Vicki isi va gasi forta sa isi continue studiile dobandind intr-un final diplomele necesare pentru a ocupa pozitia de director al bibliotecii din Spencer. Cu ajutorul lui Dewey va reusi sa treca mai usor si peste perioada de adolescenta a copilului ei, dar si peste cancerul si leucemia care ii vor afecta familia.
Si nu in ultimul rand, este povestea lui Dewey si a felului calduros prin care, cu ajutorul unui tors, a reusit sa aduca alinarea de care fiecare abonat al bibliotecii avea nevoie. O lectie(oare a cata?!) despre efectul benefic pe care animalele il pot avea asupra copiiilor cu dizabilitati sau Sindrom Down. O poveste care ne invata cum sa primim si sa dam inapoi. Fiind un motan care mai toata viata si-a petrecut-o intre peretii bibliotecii(cu mici escapade), romanul poate fi de ajutor si celor care au pisici si locuiesc la bloc. Sunt multe obiceiuri sanatoase, pe care personalul bibliotecii impreuna cu Dewey, le-au descoperit si incercat pentru a-i face acestuia o viata cat mai placuta si confortabila in acest spatiu inchis.
Fragment:
“Reguli de baza pentru un motan care are de condus o biblioteca
(potrivit lui Dewey Citestemaimulte Carti)
Regulament publicat pentru prima data in buletinul informativ al Societatii pisicilor de biblioteca si retiparit de atunci de multe ori pe tot cuprinsul globului
- Personalul: Daca te simti deosebit de singur si vrei ca personalul sa-ti acorde mai multa atentie, asaza-te pe orice document, proiect sau calculator la care oamenii lucreaza in clipa aceea – dar asaza-te cu spatele catre persoana in cauza si prefa-te dezinteresat, ca sa nu dai impresia ca cersesti. De asemenea, nu uita sa te freci tot timpul de piciorul bibliotecarului imbracat in maro-nchis, albastru sau negru. Asta pentru un maximum de efect.
- Vizitatorii: Indiferent cat intentioneaza vizitatorul sa stea la biblioteca, indeasa-te in servieta sau in geanta lui pentru un somn lung si confortabil, pana cand omul e nevoit sa te desarte pe masa pentru a putea sa plece.
- Scarile: Niciodata nu rata ocazia sa escaladezi o scara. Nu conteaza cine se afla pe ea. Singurul lucru care conteaza este ca tu sa ajungi in vaf si sa ramai acolo.
- Ora inchiderii: Trezeste-te din somn doar cu zece minute inainte de ora inchiderii. In timp ce personalul se pregateste sa stinga luminile si sa incuie usa, executa cele mai dragalase trucuri ale tale, in efortul de a-i determina sa se joace cu tine. (Desi strategia aceasta nu da roade foarte des, uneori oamenii nu rezista si se dedau la o partida scurta de-a v-ati ascunselea.)
- Cutiile: Oamenii tai trebuie sa inteleaga ca toate cutiile care intra in biblioteca iti apartin. Nu conteaza cat de mare, de mica sau cat de plina de carti e cutia, ea este a ta! Daca nu reusesti sa-ti vari tot trupul in ea, atunci foloseste orice parte a corpului care incape. Scopul este sa ti-o insusesti macar pentru un pui de somn. (Eu mi-am folosit una sau doua labute, capul sau chiar numai coada si de fiecare data totul a functionat perfect, asigurandu-mi un somn cu adevarat linistit.)
- Sedintele: Indiferent de grup, ora sau subiect, daca o sedinta este pogramata sa aiba loc in sala de conferinte, este de datoria ta sa participi. Daca oamenii ti-au inchis usa in nas, incepi sa plangi pe un ton sfasietor pana cand iti dau drumul inauntru sau pana cand cineva deschide usa ca sa se duca la toaleta ori sa bea un pahar cu apa. Dupa ce ai intrat, nu uita sa faci inconjurul incaperii si sa-l saluti pe fiecare participant in parte. Daca se proiecteaza un film sau diapozitive, urca-te pe cea mai apropiata masa de ecran, asaza-te confortabil si urmareste filmul pana la capat. In timp ce se deruleaza generciul, prefa-te extrem de plictist si paraseste sedinta inainte ca ea sa se incheie.
Si regula de aur a oricarui motan de biblioteca….
Nu uita nicioadata si nu-i lasa nici pe oameni sa uite ca tu esti seful!”
∼
Dewey. Pisoiul din biblioteca unui mic oras cucereste lumea de Vicki Myron in colaborare cu Bret Witter, Editura Humanitas, 2012, traducere de Ines Hristea
Disponibil pe libris.ro.
Mai multe despre Dewey puteti citi pe website-ul bibliotecii din Spencer sau pe website-ul personal al celebrului motan.
Pentru cei care sunt curiosi sa afle mai multe despre viata pisicilor de biblioteca iata cateva resurse 🙂
- Library Cats Map
- definitia wikipedia pentru pisicile de biblioteca 🙂
- Sursa foto: priceoneconomics.com
Lectura placuta! 🙂
*Acest articol contine linkuri de marketing afiliat.
