Numită în onoarea lui Michel Bégon, pasionat colecționar de plante și fost guvernator al Haiti-ului francez, de către amicul său, Charles Plumier, important botanist francez, denumirea a fost ulterior preluată și de către Carl Linnaeus, cel care astăzi este considerat părintele taxonomiei moderne. Begonia continuă să fascineze iubitorii de plante, chiar dacă în “Limbajul romantic al florilor”, conform lui Gill Davies și Gill Saunders, ea semnifică firile capricioase și gândurile întunecate(găsiți cartea pe Libris). Însă tocmai lucrurile de care trebuie să ne ferim exercită asupra noastră, de cele mai multe ori, o atracție irezistibilă, nu-i așa? 🙂
- Denumire latină: Begonia spp.
- Denumire populară: Begonia.
- Familia: Begoniaceae.
- Origine: Regiunile tropicale ale Americii, Africii, Asiei.
- Aspect: Familia begoniaceae este foarte bogată și cuprinde peste 900 de specii și peste 10 000 de hibrizi și varietăti. Se cultivă atât pentru flori cât și pentru frunze. Având în vedere această diversitate, begoniile sunt împărțite în trei grupe, pornind de la diferențele structurale ale rădăcinilor. Astfel, avem begonii cu rădăcini fibroase(o împletitură de rădăcini fine care vor umple rapid ghiveciul), begoniile rizomatoase și begoniile tuberoase, care au o perioadă anuală de repaus vegetativ, rămânând fără frunze. Cele mai întâlnite în comert, sunt begoniile tuberoase.
- Înălțime: Având în vedere varietatea speciilor, dimensiunile sunt variabile, de la specii târâtoare până la specii cățărătoare, de 3 m înălțime. Cele mai întâlnite begonii tuberoase din comerț, Begonia x tuberhybrida atinge o înălțime de aproximativ 30 de cm, în timp ce Begonia x hiemalis ajunge la aproximativ 45 cm.
- Perioada de înflorire: Cu siguranță unul dintre motivele pentru care begoniile sunt atât de îndrăgite este lunga perioadă de înflorire, de la câteva săptămâni până la câteva luni. În plus, florile amintesc, în unele cazuri de trandafiri sau anemone, având uneori un diametru de 10 cm și petale ondulate sau franjurate. Florile masculine și feminine ale begoniilor, aflate uneori în ciorchini, alteori separate se deosebesc ușor: cele masculine au culori mai vii și deseori sunt mai bogate în petale, păstrânde-se doar câteva zile, în timp ce cele feminine sunt mai “palide”, au patru petale, dar se păstrează săptămâni sau chiar luni. Pentru a vă bucura de cât mai multe flori este necesar să le îndepărtați cu regularitate pe cele ofilite. Când perioada de creștere se apropie de sfârșit, și încep să își piardă frunzele și tulpinile, nu le smulgeți, așteptați ca acestea să se desprindă singure. Culorile florilor sunt variate, de la alb și roz, până la stacojiu, galben , portocaliu.
- Expunere: Se pretează mai ales ca și plante de interior, neavând nevoie de prea multă lumină directă de la soare.
- Temperatura: Nu rezistă la temperaturi mai mici de 13°C. Dacă temperatura este prea scăzută frunzele devin maronii și se veștejesc.
- Udare: Toate begoniile suferă dacă atmosfera este uscată. Pentru a le asigura umiditatea necesară plasați ghivecele pe tăvițe cu pietriș umed. Dacă planta este udată excesiv, primele semnale apar pe frunze, care vor devenii maronii și se vor veșteji. Stratul superior de pământ, de circa 2,5 cm trebuie lăsat să se usuce înainte de o nouă udare. Iarna se vor uda mai puțin, iar plantele aflate în repaus vegetativ nu trebuie udate.
- Fertilizare: În perioada de creștere, aplicați un îngrășământ lichid diluat, bogat în potasiu, din 2 în 2 săptămâni.
- Înmulțire: Begoniile fibroase se înmulțesc prin prelevare de butași de tulpini, din lăstarii fără flori, primăvara și vara. Begoniile rizomatoase și tuberoase se pot înmulți atât prin semințe cât și prin separarea frunzelor și rădacinilor, prin butași de frunze sau tulpini, primăvara sau vara.
- Substrat: Provenind din pădurile subtropicale umede, preferă un substrat pe bază de mușchi de turbă sau un amestec în proporții egale cu substrat pe bază de pământ.
- Transplantare: Begoniile fibroase trebuie mutate în fiecare primăvară, într-un ghiveci de mărime imediat superioară iar stratul de pământ de la suprafață trebuie înlocuit anual. Begoniile rizomatoase preferă vasele mai putin adânci și necesită transplantare doar atunci când se observă că rizomul acoperă mare parte din suprafața ghiveciului. Begoniile tuberoase se vor muta în fiecare primăvară într-un ghiveci mai mare. Nu compactați prin presare substratul proaspăt adăugat, bateți puțin ghiveciul pentru ca substratul să se împrăștie uniform. În cazul în care doriți să le transplantați afară, în grădină, așteptați să treacă ultimele geruri și alegeti penumbra.
- Boli și dăunători: Begoniile sunt destul de sensibile. Părțile tinere sunt în general atacate de acarieni. Sunt foarte des afectate de făinare pe frunze, pețitoliu si tulpini, motiv pentru care au nevoie de o pulverizare periodică cu fungicid. În condiții de umiditate excesivă si frig, sunt atacate de Bortys. Frunzele afectate trebuie îndepărtate și distruse, eventual planta trebuie tratată cu un fungicid dacă a fost sever afectată și nu în ultimul rând mutată într-un loc mai călduros.
- Estetica: Begonia bowerii(begonia pitica) este recomandată pentru grădinile în sticlă(terarii). În buchete arată frumos alături de garoafe și brebenoc(vinca major).
- Specii des întâlnite: Begonia x hiemalis Eliator(tuberoasă), Begonia x tuberhybrida(tuberoasă), Begonia sutherlandii(tuberoasă), Begonia ‘Corallina de Lucerna’(fibroasă), Begonia masoniana(rizomatoasă), Begonia rex(rizomatoasă).
*Imagine header – pixabay.com
**Acest articol conține linkuri de marketing afiliat.