Jean Mermoz de Joseph Kessel sau despre deschiderea rutelor aeriene dintre Europa, Africa si America de Sud, istoria aviatiei civile si postale, a Aeropostalei si a Air France.
Pentru orice iubitor de calatorii “vanatul” ofertelor speciale pentru bilete de avion a devenit un fel de ritual zilnic, daca nu, macar saptamanal. Ne-am obisnuit cu zborul, ba mai mult ne-am obisnuit sa zburam in orice colt al lumii la tarife cat mai mici astfel incat de putine ori stam sa ne gandim la istoria inaugararii unor rute de zbor. Un zbor din Europa in America de Sud pare in zilele noastre ceva banal. Probabil anuntul intrarii in greva al pilotilor de la Air France mi-a adus aminte de o carte pe care am recitit-o anul trecut. Am citit prima oara “Mermoz” de Joseph Kessel, candva pe la inceputul anilor de facultate. Nu pot spune ca nu mi-a provocat o impresie puternica chiar si atunci, dar parca anul trecut relecturarea a avut un alt impact. Dar ce legatura e intre Mermoz si greva de la Air France? Pai Mermoz a avut un important rol in dezvoltarea Compagnie générale aéropostale(fondata in 1918 la Toulouse ca Société des lignes Latécoère, cunoscuta si ca si La ligne) si implicit Air France. Deci, daca vreti sa aflati mai multe despre inceputurile aviatiei civile, comerciale si postale, despre deschiderea rutelor din Europa catre Africa si America de Sud, despre primul zbor nocturn in America de Sud si despre piloti care au scris istoria, precum Antoine de Saint-Exupéry, Henri Guillaumet, Marcel Reine, Emile Lécrivain, Pierre Deley, Henri Larrieu, Raymond Vanier, asta e una dintre cartile pe care trebuie sa le cititi.
Din cate stiu eu volumul nu a fost reeditat, dar cu siguranta il puteti gasi prin anticariate. Eu am editia din 1985, aparuta la Editura Meridiane in 2 volume, traducere si postfata de Pavel Popescu. Postfata va ofera alte informatii interesante, de data aceasta despre piloti romani, despre care, din pacate, cunoastem atat de putin!
Insa pe langa lectiile de istorie a aviatiei pe care aceasta carte le ofera, in paginile ei veti gasi cu mult mai mult; e o carte despre caractere. Poate unora, tonul in care este scrisa li se va parea prea machíst, poate chiar fals. Din dorinta autorului de a preaslavi trasaturile eroului Mermoz, cuvintele par uneori fortate. Sa nu uitam insa ca volumul a aparut la 2 ani de la moartea lui Mermoz, a prietenului sau, Kessel fiind si el pilot. Apoi, insusi autorul marturiseste cat de greu i-a fost sa gaseasca cuvintele potrivite pentru a pune pe hartie viata unui om care i-a fost prieten si pe care l-a admirat atat de mult!
Vreme indelungata, simpla idee a acestei carti mi-a fost insuportabila. O stearpa durere oprea orice incercare.
Dar a venit ziua in care am simtit ca nu mai pot da in laturi.
Jean, am avut extraordinarul noroc sa iti fiu prieten. Urma sa scriem impreuna aceasta povestire. Am visat adesea sa ajungem pe o plaja singuratica si acolo – departe de toti si toate – numai noi, soarele, valurile si exercitiile sportive, in care excelai, sa-ti reconstituim, etapa cu etapa, existenta.
Drumurile noastre insa, nu se incrucisau prea des. E greu sa smulgi, vantului, furtunii, cerului si spatiului o luna de trandaveala. Amanam, an de an, planul nostru. Aveam, gandeam noi pe atunci, timp berechet….
Si iata ca intr-o dimineata, ti-ai luat zborul pentru cea mai misterioasa dintre toate aventurile omenesti. […]
Cum as putea nadajdui ca, din vartejul actiunilor tale stralucite cu care ti-ai jalonat calea, sa te rainviu, intreg, adevarat, pe tine care valorai de o mie de ori mai mult decat oricare dintre ele? […]
Si mai e ceva.
Iti cunosc trasaturi de caracte si fapte care ne apartin doar noua. Unele dintre ele, le voi dezvalui, totusi, aici. Oricat de violente, de carnale si socante ar putea ele trece in ochii vulgului, mi se pare ca te definesc la fel de bine ca si actele tale de glorie. Erai un om si nu o statuie. Tocmai de aici iti veneau si grandoarea si pilda ce ne-ai lasat-o.
O copilarie cu multe privatiuni, un copil timid care se tinea departe de incaierari dar cu oarecare inclinatie spre mecanica, astfel incepe viata lui Mermoz, cel care va ramane in memoria colegilor sai tot un tanar timid, dar cu un zambet inconfundabil, plete in vant si un corp atletic atent lucrat care, desigur, ii va asigura priza la femei. Acum, sa nu va asteptati la povesti de dragoste, chiar daca personajul a fost un adevarat crai curtat de femei. 🙂 Pana la urma, unica dragoste a lui Mermoz a fost aviatia si cerul! Il urmam apoi la prima intalnire pe care o are cu aviatia, plecam cu el in primul zbor, il urmam in anii de armata, traim bucuria primirii primului avion, ne indragostim alaturi de el de … Palmyra, detesatam ororile razboiului, apreciem mai mult viata dupa ce ne prabusim din inaltul cerului albastru intr-o mare galbena si arzatoare.
Trecem de testele de angajare la Société des lignes Latécoère, a carui fondator Pierre-Georges Latécoère avea un vis, acela de a uni printr-o ruta aeriana Franta de coloniile franceze din Africa si America de Sud. Intelegem de ce “posta trebuie sa ajunga” indiferent de conditiile meteo in vremuri in care orice zbor insemna o ocazie in care iti puteai pierde viata, unica protectie impotriva a ceea ce se afla “afara” fiind o carcasa de lemn, o caciula si ochelari de aviator, eventual un fular si niste manusi. Inauguram rute noi si testam noi modele de avioane. Ajungem apoi peste ocean alaturi de tanarul de doar 26 de ani care va primi sarcina de a conduce operatiunile din America de Sud, testand si deschizand noi rute, organizand si deschizand aeroporturi. Primul zbor de noapte, care provoaca atat bucurie si admiratie dar si frica in randul pilotilor care stiu ca vor trebuie sa paseasca si ei pe urmele lui Mermoz, zburand noaptea si orientadu-se dupa stele. Va dura ceva pana ce pistele vor fi luminate. Zburam peste Anzi, incercam o aterizare fortata si o decolare inca si mai fortata. Zburam pentru prima oara de la Saint-Louis, Senegal, la Natal, Brazilia. Urmarim concurenta cu Pan Am, restucturarea Aéropostalei si nasterea Air France, unde Mermoz va fi numit inspector general.
Nu in ultimul rand, traim prabusirea si disparitia “Crucii Sudului” intr-un “zbor obisnuit cu ocupatii obisnuite”, la aproximativ 800 de km de coasta Dakarului. Dupa cateva ceasuri de la intreruperea emisiei, bunul sau prieten Guillaumet a decolat ca sa caute Crucea Sudului.
Alertate, navele s-au abatut de pe rutele lor ca sa scotoceasca oceaunul exact in aceeasi zona in care, cu sase ani in urma, se scufundase Contele de La Vaulx. Nici atunci, nici mai tarziu nu s-a gasit nimic.
– Si timpul si marea erau atat de frumoase, mi-a spus Guillaumet.
Tehnicienii afirma, ca din pricina vibratiilor, una din elice s-a desprins, a forfecat fuselajul si Crucea Sudului s-a dus ca un bolovan in adancuri.
Evenimentul a fost prezentat in presa vremii drept o catastrofa nationala pentru Franta.
In prezent(n.e 1938), Mermoz are o statuie la Buenos Aires, Un far la Natal, o stela comemorativa la Dakar, o strada la Paris. Linia Franta- America de Sud ii poarta numele. In jurul sau s-a tesut o legenda.
Viata unui deschizator de drumuri, drumul spre maturitate, peisaje incredibile din Africa si America de Sud, cred ca “Mermoz” alui Joseph Kessel poate fi catalogata si drept lectura motivationala, poate numai buna pentru ispirarea caracterelor tinere, o carte despre onoare si cuvant, prietenie, viata, moarte si curaj.
∼
Mermoz de Joseph Kessel, 2 volume, Editura Meridiane, 1985, Colecția Delfinul, traducere și postfață de Pavel Popescu
P.S: Nu ocoliti nici “Curierul de Sud. Zbor de noapte. Pamant al oamenilor. Pilot de razboi” de Antoine De Saint-Exupery.
*Imagine – Jean Mermoz, sursa – www.argentina-excepcion.com.
