In Din mansarda

Ziua in care a murit Regina

Nici nu a trecut bine prima jumatate de an ca ma simt deja extenuata. Extenuata de tot ce se intampla in jurul nostru, de Brexit, de lovitura de stat din Turcia, de atentatul din Nisa, apoi cel de langa Rouen, apoi de evenimentele din Germania, apoi de balciul pe care il ofera campania electorala din Statele Unite. Parca am trait prea multa istorie in acesta jumatate de an. Insa 1 august 2016 m-a adus la apogeul sentimentului de deznadejde in fata istorie la care asistam neputinciosi.

La 1 august 2016, la ora 13.45, la Spitalul din Morges, in Elvetia a murit o Regina. A murit Regina Ana a Romaniei, Prima Doamna de drept a Romaniei. Iar eu stateam la birou si citeam anuntul pe facebook. Desi la varsta inaintata si in suferinta de mult timp, anuntul tot a fost un soc. Poate credeam ca astfel de oameni ar trebui sa fie nemuritori… Apoi m-a lovit furia, auzind si vazand lipsa de respect fata de cunoasterea istoriei, lipsa de deschidere si curiozitate fata de viata absolut emotionanta si plina de moralitate a celei care a fost Regina Ana a Romaniei din partea unor persoane care pretind a fi educate, in special. Apoi am ramas singura si am plans. Am plans de furie! Nu ca as mai fi avut speranta in restaurarea monarhiei. Am plans insa de furie pentru tot ceea ce mi-a fost rapit dupa ’89.

Nu putina lume mi-a spus ca sunt norocoasa ca am crescut in familia in care am crescut. Deasemenea, nu putini sunt cei care mi-au spus ca nu am vazut multe. Sunt de acord si cu una si cu alta. Eh, da!, ma chinuiam in unele nopti sa incerc sa aud ce ascultau ai mei pe furis, noaptea. Pana la urma am aflat, ascultau Europa Libera; dupa o vreme nu s-au mai ascuns de mine dar mi-au spus ca nu am voie sa spun nimanui. Apoi curiozitatea copilareasca m-a ajutat sa descopar multe lucruri pitite prin biblioteca, carti si fotografii vechi pe care, imi dadeam seama si singura ca nu ar fi trebuit sa le gasesc. Am avut norocul sa imi cunosc si strabunica care, nu de putine ori imi povestea anumite intamplari. Nu realizam tot timpul despre ce e vorba, stiam doar ca e doar secretul nostru. Doar bunicul din partea mamei se crispa uneori la unele intrebari. El copil fiind a trait insa ororile regimului horthist si prefera sa se tina departe de orice putea fi considerat “impotriva sistemului”. Strabunica, la un pas de deportare in Rusia, gandea insa fix pe dos. Pentru ea era o datorie de onoare sa aiba grija sa nu uitam cine au fost Regii Romaniei. Am inteles insa ca acestea sunt lucruri pe care nu trebuie sa le spun niciodata, nimanui. Apoi in ’89 am fost cu totii in strada, cu strabunica in primul rand impartind tigari soldatilor. Nu putin dupa aceea, toata biblioteca s-a deschis, mi se explicau fotografii si carti. De venirea in tara a Regelui in ’90 si de bucuria si emotia traita in casa nici nu mai are rost sa povestesc! Si totusi, nu pot sa nu intreb, altii cum au crescut, ce li s-a povestit? Nu a existat in fiecare familie macar cate un bunic, strabunic care a facut frontul?! Nu au fost vazute dramele unor familii carora li s-a luat totul?! Nu se vorbea despre ele macar pe soptite?! Si daca nu s-a intamplat nimic din toate astea, nu au avut curiozitatea de a cunoaste istoria, de a sapa, de a intelege mai mult decat mizeriile care li se turnau pe gat si pe care le inghiteau cu placere, multumiti ca nu trebuie sa faca niciun exercitiu de logica?

Exista pe planeta asta natii, generatii si tari pentru care un astfel de eveniment ar reprezenta o trezire la realitate. Sunt insa convinsa ca nu e cazul nostru. De aici si furia pe care o simt. Furie pentru ce ar fi putut fi dar nu a fost sa fie! Cum ar fi aratat Romania astazi, daca in ’90 ne-am fi dezis de aceasta republica fraudulos instaurata? Cu siguranta nu ar fi fost usor, cu siguranta erau multe gunoaie care trebuiau indepartate, cu siguranta ar fi fost nevoie de timp, dar pana acum cu siguranta Regele Mihai ne-ar fi pus pe un alt drum, ca pe un tren deraiat ne-ar fi pus inapoi pe sina. Care ar fi fost relatiile noastre cu celelalte tari influente din Europa? Am fi fost priviti la fel ca si pana acum? Care ar fi fost reperele morale si modelele pe care le-am fi avut ca si societate? Cu siguranta ar fi fost altele! Cu siguranta am fi fost altfel, ca indivizi, ca societate! De 26 de ani insa, in loc sa ne ridicam ne afundam tot mai mult de mocirla. Nu pot, deci, sa nu fiu furioasa, gandindu-ma la tot ce mi s-a refuzat! Daca in locul “omului nou” am fi optat pentru “omul drept”, cum ar fi fost? A mai murit o particica din cei drepti.

Apoi ma gandesc la Majestatea Sa, Regele Mihai, OMUL. Si ma gandesc cu durere la faptul ca nu va putea trece peste aceasta despartire. Dupa o astfel de poveste de iubire, dupa o astfel de viata in doi bazata pe sacrificiu, prietenie si respect sunt convinsa se va stinge usor si repede de dor. Acolo unde au existat astfel de povesti, despartirea nu poate fi lunga. A incasat atat de multe lovituri acest OM, le-a facut fata tuturor incercarilor cu spatele drept.

"O imagine cat romanul unei vieti." Alexandru Petria sursa - https://www.facebook.com/QueenMarieofRomania/

“O imagine cat romanul unei vieti.”
Alexandru Petria
sursa – https://www.facebook.com/QueenMarieofRomania/

Pana pe 13 august cand sunt programate funeraliile Reginei Ana vor fi doua saptamani de chin. Doua saptamani in care vom asista la o rafala de injurii din partea “boborului” indobitocit, a “omului nou”. Vom avea dispute si explicatii… Da’ de ce slujba ortodoxa daca era catolica? Da’ de ce ii spunem Regina? Da’ de ce doliu national? Da’ de ce onoruri militare? Da’ de ce una, da’ de ce alta. Mare minune daca nu ne vom face din nou de ras in fata intregii lumi, daca vom reusi sa organizam aceste funeralii regale la inaltimea personalitatii Reginei Ana.

Da’ ce e atat de grozav la Regina Ana? Pana acum sper ca au auzit cu totii ca am avut o Regina, pe nume Ana! Dar sa va raspund, pe scurt, la prima intrebare. Lasand deoparte descendenta Majestatii Sale, stranepoata a regilor Danemarcei si Portugaliei, e bine sa stim ca Regina Ana a participat(nu de pe margine!)activ in cel de al Doilea Razboi Mondial. S-a inrolat ca sora medicala si sofer de ambulanta in armata franceza, participand la razboi pe fronturile din Italia, Africa de Nord, Luxemburg, Germania si sudul Frantei, fiind decorata cu “Crucea de Razboi” a Frantei. O pasiune pe care o vor impartasi amandoi, masinile, motoarele. Avea 19 ani, ar fi putut alege siguranta Statelor Unite, in schimb a ales sa serveasca pe front pentru tara in care s-a nascut. Cu ocazia unui dineu oferit de ambasada Luxemburgului la Londra il cunoaste pe Regele Mihai.

Am vazut-o pe regina Elena, pe ducesa de Aosta, pe sora ei si pe mama, iar de vorba cu ele, in picioare, era un tanar in uniforma, regele Mihai al Romaniei… Cum nu iesisem de multa vreme din armata, in loc sa fac o reverenta, am luat pozitie de drepti si l-am salutat lovind calcaiele, ca un soldat! M-am simtit atat de umilita de mine insami, incat am iesit imediat.

Logodna celor doi a avut loc la Londra, iar casatoria in exil, la Atena. Fiind de religie catolica, Pincipesa Ana avea nevoie de dispensa papala pentru a se casatori cu Regele Mihai care era de confesiune ortodoxa. In ciuda tuturor insistentelor pe langa Papa, dispensa nu a fost obtinuta. Papa dorea o asigurare ca viitorii copii vor fi botezati dupa ritul catolic, asigurare si promisiune pe care Regele Mihai a refuzat sa o faca. In plus, la cererea Papei, parintilor Principesei le-a fost interzis sa participe la nunta, familia fiind reprezentata doar de un unchi matern al principesei. Nu e nevoie sa precizam ca aceasta casnicie nu a primit nici “binecuvantarea” guvernului comunist Petru Groza.

Principesa Ana a cunoscut de tanara exilul, iar pentru a-si finanta studiile scolii de arta Parson’s School of Design, a lucrat ca vanzatoare la celebrul magazin Macy’s. Munca fizica nu a speriat-o niciodata. Si-a urmat sotul in exil, au crescut gaini, au tamplarit, a cultivat cu mainile ei o gradina din care se intretineau, a nascut si crescut cinci fete. Mama, care a avut norocul sa o intalneasca imi povestea  ca era nonconformista, plina de umor, modesta, ferma, fuma pe ascuns. Oricat de puternic ar fi Regele Mihai, Ana l-a intarit de fiecare data cand a avut nevoie. Peste 65 de ani impreuna! Fara scandaluri, 65 de ani bazati pe incredere, prietenie, respect. 92 de fapte in 92 de ani.

Faptul ca presa noastra, in mare parte, a evitat sa prezinte aportul pe care Casa Regala l-a avut in integrarea Romaniei in Uniunea Europeana nu inseamna ca acesta nu a existat si nu a fost important. Apoi sa nu uitam numarul imens de oameni care i-a intampinat in anii ’90 la intoarcerea in tara. Peste 1 000 000 de oameni! Ce om politic a fost vreodata aclamat in Romania de atat de multa lume? Ce om a mai fost atat de asteptat?

Datorita verticalitatii, moralitatii si modestitatii Casa Regala nu are cum sa nu sperie o lume – politica sau nu – care s-a dezis cu totul de aceste valori.

Scria astazi un prieten, pe unul dintre websiteurile pe care le administrez la job, ca de astazi mai avem un simbol. Poate acum dupa ce s-a transformat brusc in simbol, vom avea capacitatea sa invatam de la ea ce inseamna dragostea. Dragostea pentru un barbat, pentru o tara pe al carei pamant avea sa paseasca doar dupa zeci de ani de exil, pentru oameni.

One Response to Ziua in care a murit Regina

  1. Superba Regina Ana in acest interviu. Eugenia Voda, pe de alta parte… A avut si zile mai bune. Gesticuleaza prea mult, arata cu degetul, o intrerupe pe Regina, ocupa prea mult spatiu… Pacat. Regina, in schimb … magnifica!

Lasa un gand:

%d bloggers like this: