Sfârșit de săptămână la Viena

În timp ce ne îndreptam să vizităm ultimul obiectiv planificat pentru ultima zi în Viena, Hundertwasserhaus, mă gândeam că am nenumărate motive pentru a reveni. În primul rând, Viena, pentru mine, înseamnă atmosfera caldă a cafenelelor cândva gazdă a celor mai incisive minți din politică și cultură. Deși probabil nu voi mai întâlni dezbateri aprinse învăluite în fum de țigaretă, trabuc sau pipă, înțeleg că în cafenele istorice încă mai există bunul obicei al citirii presei scrise la o cafea. Specialitate din cafea. Deci musai aș reveni ca să descopăr pe îndelete vestita Vienă a cafenelelor Demel, Hawelka, Central, Sperl, Griensteidl – la o cafea, la un șnaps, la o felie de tort. După care aș urma sunetul muzicii. Apoi aș reveni pentru muzeul Albertina, numit astfel după Prințul Albert de Saxonia, Duce de Teschen, cel de al doilea mecena al Vienei după Prințul Eugen, fost guvernator al Ungariei și al Țărilor de Jos Austriece, soț al Arhiducesei Maria Cristina de Austria, singurul copil al împărătesei Maria Terezia căruia i s-a permis să se căsătorească din dragoste și nu din rațiuni de stat. La muzeul Albertina se găsește cea mai mare colecție de desene, lucrări de grafică și acuarelă din lume – peste 65 000 de desene și aproximativ 1 milion de lucrări de grafică, printre care și lucrări semnate de Dürer, Leonardo, Michelangelo, Rembrandt, Rubens, Delacroix, Manet, Cezanne, Klimt, Schiele, Kokoschka. Aș continua cu restul galeriilor de artă care mi-au scapăt din lipsă de timp, în special cele de la Belvedere și colecția imperială de artă de la Kunsthistorisches Museum. Aș reveni și pentru toate acele muzee inedite pentru care este faimoasă Viena; pentru muzeul păpușilor și jucăriilor mai ales, pentru muzeul cafelei și muzeul șnapsului, muzeul ceasurilor dar și macabrele muzee ale defuncților și al crimei. Într-un mai sau iunie aș reveni doar pentru lungi plimbări pe Ring, pentru fântâni, parcuri și grădini; la Belvedere, la Schönbrunn dar și pentru Prater, o altă instituție a vieții vieneze. Și, poate într-o toamnă, m-aș întoarce pentru Viena subterană; Viena catacombelor și a pivnițelor. Sau pentru o plimbare pe dealurile din jurul Vienei. Până atunci însă, privirea mi-a fost furată de multitudinea de mansarde, de modernul care acolo nu pare nelalocul lui și de casa cu maiolică a lui Otto Wagner. Poate pentru că funcționalul a fost gândit ca o continuare a esteticului și nu ca un înlocuitor al lui.

viena-streets-1   viena-streets-2   viena-streets-3   viena-streets-5   viena-streets-6   viena-streets-8   viena-streets-9   viena-streets-10

Casa Hundertwasser demonstrează poate și mai bine că ceea ce este practic poate fi și frumos. Proiectată de artistul austriac Friedensreich Hundertwasser, acest Gaudi al Austriei, clădirea își propunea să aducă câteva modificări, colorate și îndrăznețe, locuințelor sociale. Astăzi, 200 de persoane norocoase locuiesc în cele 50 de apartamente complet diferite din clădirea construită în 1986. Turnurile ca de moschee, fațada multicoloră și grădinile de pe acoperiș își propun să aducă omul mai aproape de natură. Nu știu cât din acest demers mai poate să fie considerat un succes în condițiile în care casa este una dintre cele mai vizitate locuri din Viena însă fiecare apartament are acces la o bucățică din grădina de pe acoperiș sau la numeroasele balcoane. Mărimea fiecărui apartament este vizibilă din exterior; fiecare secțiune colorată diferit este marcată de o linie formată din plăci ceramice. Sufletul casei, respectiv al fiecărui apartament, este reprezentat de ferestre diferite ca mărime și formă, fiecare având cadrul într-o culoare complementară fațadei. O bucurie pentru ochi!

hundertwasser-1   hundertwasser-2   hundertwasser-3   hundertwasser-4   hundertwasser-9   hundertwasser-7   hundertwasser-6   hundertwasser-5

Adevărul e că până la această ieșire aveam impresia că eu am obiceiul de a-mi obosi însoțitorii în traseele pe care le planificam în vacanțe. Se pare însă că mi-am găsit nașul! M-am simțit chiar ușurată să știu că restul zilei aveam să ni-l petrecem în autocar! Dar a fost genul acela de oboseală plăcută care vine la pachet cu bucuria unui moțăit odihnitor și destinderea mușchilor după două zile și jumătate de bătut Viena la pas mărunt, ore pline de informații furnizate de atentul nostru ghid Tickă Nistor și imagini stocate în memorie.

Revenind la informații, o altă ciudățenie a Vienei nu îmi dă pace; această efervescență, relativ recentă, pentru Sissi. Desigur, frumusețea ei legendară va fi întotdeauna un magnet turistic, însă adevărul este că ea nu a iubit nicioadată Viena și nici Viena nu a iubit-o pe ea. Maria Terezia a iubit însă cu adevărat acest oraș, ea l-a transformat, l-a încoronat. Strălucirea Vienei a început cu Maria Terezia și totuși ne întâlnim mult mai rar cu imaginea ei pe suveniruri; aproape deloc. La fel, ne întâlnim cu portretul lui Mozart, dar foarte rar cu portretul lui Strauss, or cine și-ar putea imagina Viena fără vals?! Ca să înțelegeți mai bine ce vreau să spun vă recomand următoarele lecturi:

Povestea Vienei, Jean des Cars, Editura Corint, București, 2016, Colecția Corint Istorie

Viena fin-de-siècle. Politică și cultură, Carl E. Schorske, Editura Polirom,Iași, 1998

Lumea de ieri. Amintirile unui european, Ștefan Zweig, Editura Humanitas, București, 2012, Colecția Humanitas Vintage

Marșul lui Radetky, Joseph Roth,  Editura Polirom, 2013, Colecția Esențial

Alte informații practice:

Am căutat varianta unui weekend cu autocarul și plecare din Arad, pentru că fiind doar eu și mama, ne doream cât mai mult confort, să eliminăm timpii morți și să avem un acces cât mai rapid la informații și principalele obiective turistice. Am ales oferta agenției Mirific Gil din Arad care pentru aproximativ 140 €/persoană includea transportul cu autocarul, cazare două nopți la hotel de 3*, mic dejun, transport local și ghid. Suntem extrem de mulțumite; ghidul ne-a oferit multe informații interesante și a încercat să ne arate cât mai multe locuri. E drept însă că am avut și norocul de a fi întâlnit un grup foarte dornic să viziteze și să cunoască. Am reușit să vedem foarte mult într-un timp scurt. Foarte probabil să mai încercăm și alte destinații de weekend, din Arad, alături de ei. Cazarea s-a realizat la Hotelul Radlinger, situat la 16 km de centrul Vienei. Camere și băi foarte curate, mic dejun bogat și gustos, parcare, scor 8,6 pe Booking.com. Despre celelalte cheltuieli am scris în restul articolelor, pe larg:

Belvedere, primul contact cu Viena

Viena – orașul în care muzica e diplomație

La pas prin inima Vienei

Cripta Habsburgilor și Trezoreria Imperială

Schönbrunn – un palat mare

Târgurile de Crăciun din Viena

Mulțumim deci Tickă Nistor pentru un sfârșit de săptămână mirific!

viena-0