In Am fost aici, Din calatorii

Schönbrunn – un palat mare

Și cam atât. Un palat mare dar lipsit de măreție. Probabil voi leza câteva orgolii cu această părere dar îmi este absolut imposibil să mă declar impresionată de această reședință de vară a Habsburgilor. Reședință imperială! Poate am avut așteptări mult prea mari. În multe lecturi sau filme legate de viața Mariei Antoaneta apare această idee cum că dezmățul ultimei regine a Franței ar fi fost o consecință a huzurului în care a crescut la Schönbrunn. Desigur, ne gândim că probabil e doar încă una dintre minciunile care s-au spus despre Maria Antoaneta, regină care rămâne în continuare una dintre cele mai mari victime ale propagandei. Cert e însă că nu te-ai fi așteptat ca într-o reședință imperială care își propunea să rivalizeze cu Louvre sau Versaillesul să găsești imitație de marmură în loc de marmură veritabilă și tot felul de alte amăgiri vizuale! Ca să nu mai vorbim de glumele de curte din vremea Mariei Terezia, conform cărora dacă voiai să scapi de un dușman puteai să îl trimiți o lună la Schönbrunn, unde sigur ar fi înghețat de frig! Depinde de gusturi, desigur, dar pentru unii, abundența ornamentală a rococo-ului va compensa spiritul de economisire al Mariei Terezia. Altfel, multe reședințe ducale din Anglia eclipsează fără efort marele palat Schönbrunn. Chatsworth House, reședința ducilor de Devonshire, ca să dau un exemplu, pare cu mult mai impunătoare, deși are doar 126 de încăperi în comparație cu cele 1441 ale Schönbrunn-ului, dintre care peste 30 sunt deschise publicului, în comparație cu cele 40 încăperi care formează Marele Tur de la Schönbrunn. Iar mama mă asigură că în materie de castele și palate nu am văzut nimic, pâna nu ce nu voi vedea Rusia. De grădini și parcuri nici nu voi vorbi, pentru că din nou englezii vor ieși în avantaj datorită climei. În ciuda șocului pe care l-am avut însă la Schönbrunn aș reveni cu plăcere aici, pentru a vedea în tihnă grădinile, probabil într-o lună mai, când trandafirii sunt deja înfloriți.

Nu aș vrea însă să las impresia că nu merită vizitat palatul. Merită vizitat din plin, atât pentru a avea un termen de comparație, dar mai ales pentru a pătrunde mai ușor în poveștile închise între zidurile sale. Nu veți face însă nici o economie dacă veți opta doar pentru Turul Imperial (aproape 30 de încăperi – 14.20€ / adult) în locul Marelui Tur (40 de încăperi – 17.50 € / adult)! Cele 40 de încăperi ocupă întregul piano nobile al palatului care este, într-un final, lucrarea cea mai semnificativă, estetică si politică, a Mariei Terezia. Fost pavilion de vânătoare, jefuit și asediat de unguri în 1605, reconstruit și asediat de turci în 1683, oferit cadou de către împăratul Carol al VI-lea, fiicei sale Maria Terezia, după ample lucrări și extensii va deveni reședința preferată a Mariei Terezia. Din planurile inițiale ale arhitectului Johann Fischer von Erlach a rămas foarte puțin, iar ceea ce vedem astăzi, acest rococo austriac sau baroc târziu, poartă semnătura arhitectului curții Mariei Terezia, Nikolaus Pacassi și a consilierului Ignazio Valmagini. Cu operele lui Nikolaus Pacassi ne vom întâlni pe întreg cuprinsul Imperiului Austriac, alte proiecte relevante fiind Castelul Buda și extensiile aduse Castelului din Praga. Cel mai vizitat obiectiv turistic al Austriei (peste 3 800 000 de vizitatori în 2017), fostă reședință a uneia dintre cele mai importante dinastii europene, palatul Schönbrunn rămâne legat de memoria Mariei Terezia, despot luminat care va ridica și Viena la statutul de capitală de imperiu, construind într-un final o adevărată civilizație statală, bazată pe respectul pentru arte, cunoaștere și educație.

Acest Versailles al Austriei nu doar că a rezistat în mod miraculos celor 270 de bombe ale Aliaților în cel de al Doilea Război Mondial, dar a rezistat și momentului în care ultimul împarat al Habsbrugilor, Carol I al Austriei a fost nevoit să semneze renunțarea la guvernare în Salonul albastru chinezesc, pe 11 noiembrie 1918, a rezistat banchetului care celebra semnarea Tratatului de Stat care proclama practic independența și neutralitatea Republicii Austriece dar și întâlnirii dintre John F. Kennedy și Nikita Hrușciov, la fel cum a rezistat și toanelor victoriosului Napoleon, Congresului de la Viena sau tristeților celui mai bătrân împărat al lumii, Franz Joseph, atunci când și-a plâns moartea fratelui, a fiului și a soției. Franz Joseph s-a născut la Schönbrunn în patul care a fost cândva al Mariei Terezia și a murit tot în palatul tristeților lui, dar într-un pat simplu, de campanie. Schönbrunn a fost și “colivia” singurului fiu al lui Napoleon. “Vulturașul” cum mai e numit și-a petrecut aproape întreaga viață între zidurile acestui palat, având un singur prieten fidel, o pasăre, un ciocârlan – ambii, neavând voie să își ia zborul spre lumină. Dar tot Schönbrunn este și locul unde începe legenda marelui Mozart. În Salonul oglinzilor el cântă în fața împărătesei Mariei Terezia. Astfel, în ciuda tuturor și a toate, celebrul “galben de Schönbrunn” care acoperă fațada debarasată între 1817 și 1819 de excesul de ornamentații de către Johann Aman, arhitect al curții, pare a aminti mai mult de începutul strălucirii Vienei și al dinastiei de Habsburg, decât de momentele de tristă amintire ale decăderii.

Cu siguranță, Galeria Mare de la Schönbrunn reprezintă principalul pol de atracție, fiind în același timp și locul care afirma puterea Habsburgilor; pe fresca principală de pe tavan, Majestățile lor imperiale, Maria Terezia și Francisc Ștefan sunt pictați de către Gregorio Guglielmi într-o alegorie care arată cât se poate de clar legătura dintre Sfântul Împeriu Roman  de Națiune Germană și casa de Habsburg-Lorena. Alături, Galeria Mică decorată pentru supeuri intime, jocuri de cărți și mici concerte, încearcă să ascundă ochiului cele două cabinete, decorate în stil oriental. În cabinetul rotund, numit și Cabinetul conspirației, Maria Terezia obișnuia să discute chestiunile de stat cu oaspeți și miniștri, departe chiar șide ochii servitorilor. Foarte probabil că aici s-au pus la punct și detaliile căsătoriei Mariei Antoaneta cu delfinul Franței, după o atentă analiză a avantajelor și dezavantajelor politice. În rest, de interes sunt biroul și dormitorul lui Franz Joseph (și privata împăratului!) și camerele lui Sissi. Cea mai tristă încăpere rămâne, pentru mine, camera lui Napoleon care inițial a fost camera împăratului Napoleon I și, mai apoi, închisoare de lux pentru fiul său, Napoleon al II-lea.

Există străduința de a arăta și câteva dintre camerele ordonanțelor sau ale servitorilor, însă amenajarea dezamăgește; nu știu de ce s-a ales această variantă cu mobilierul imperial al Habsburgilor într-un muzeu separat. Colecțiile par împrăștiate fără sens, doar pentru a se încasa mai mulți bani, în timp ce palatul pare gol, monoton și lipsit de personalitate. Deasemenea, e dezamăgitor să vezi că nici o fostă bucătărie, din cele peste 100 care deserveau palatul nu este amenanajată pentru public. Palatul nu doar că este lipsit de piesele mai intime care dezvăluiau personalitatea Habsburgilor dar este lipsit și de elementele care ar putea explica posterității cum funcționa un astfel de palat, al carui personal se ridica la peste 1000 de persoane. Din nou, și la acest capitol, englezii și National Trust UK câștigă, având o capacitate și o inspirație cu mult mai bogată în a reconstitui atmosfera trecută a unor mari reședințe. M-am amuzat de aroganța celor care afirmă că în palat se pot vizita dormitoare și săli de bal dar nu și bucătării, pentru că Schönbrunn este o atracție turistică regală și nu republicană! Ciudat totuși că majoritatea turiștilor care plătesc biletul sunt totuși republicani și nu neapărat aristocrați. Ciudat de asemenea și cum imperialiștii britanici nu au o problemă în a expune și colțurile mai puțin “regale” ale unor palate sau castele, precum bucătăriile, cămările, spălătoriile.

Despre grădinile pe care sper să reușesc să le vizitez într-un sezon cu mult mai favorabil pentru a le pune în evidență calitățile voi vorbi la momentul potrivit. Iernile mohorâte si lipsite de covorul de zăpădă le dau o imagine teribil de nedreaptă și posomorâtă. De reținut doar că încă de pe vremea împărătesei Maria Terezia, marele parc de la Schönbrunn era deschis publicului larg, familia imperială pastrând pentru sine doar câteva mici grădini private și care astăzi se vizitează contracost.

Sfaturi utile

Acordați, preferabil, o zi întreagă palatului, grădinilor și muzeului trăsurilor imperiale. Pentru marele tur al palatului aveți nevoie de o oră, iar pentru marele tur al grădinii de aproximativ 2 ore și jumătate, fără a pune însă la socoteală vizitarea serelor sau a labirintului. Indiferent de ce tur alegeți, dacă nu sunteți parte a unui grup însoțit de ghidul care să se ocupe de detaliile logistice, rezevați online biletele din timp, pentru a evita cozile de două/trei ore. Nu uitați că e cel mai vizitat obiectiv turistic din Austria, și citiți cu atenție toate datele de pe rezevare. Pe bilet vă este specificată și ora de intrare în palat; aveți la dispoziție o fereastră de o jumătate de oră pentru a vă valida biletul, în caz contrar pierdeți rezervarea dar și banii.

Nu sunteți însoțiți de ghid nici în turul imperial nici în marele tur deci nu refuzați ghidul audio sau broșura cu descrierea încăperilor. În camere veți găsi foarte puține panouri cu informații.

Toate variantele de bilete și programul de vizitare le găsiți pe www.schoenbrunn.at. Biletele le puteți rezerva ușor pe www.imperial-austria.at/schoenbrunn-palace.html. Posesorii de Vienna Pass au marele tur gratuit. Fotografiatul în interiorul palatului este interzis. Da, chiar și fără bliț. Regulile casei, în palat și grădini pot fi consultate pe www.schoenbrunn.at/en/visitor-information/hausordnung/.

schonbrunn-4

schonbrunn-8

schonbrunn-6

schonbrunn-21

schonbrunn-11

schonbrunn-18

schonbrunn-17

schonbrunn-12

 

schonbrunn-15

schonbrunn-13

schonbrunn-20

schonbrunn-26

 

, , , , , , , , , , ,

3 Responses to Schönbrunn – un palat mare

  1. Da, în materie de castele și palate și eu zic că până n-ai văzut Rusia, n-ai văzut nimic .

  2. […] căci în Viena e loc de târg în fața oricărui obiectiv turistic important, la Belvedere sau Schönbrunn, și în orice piață – […]

Lasa un gand:

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: