După ce am citit primul volum din Istoria cruciadelor de Steven Runciman am știut că trebuie să revin în Puglia cât mai repede cu putință. Regiunea mă fascinase oricum, și îmi doream să ajung și la misteriosul Castel del Monte la care nu am am ajuns în vacanța din 2015. Din acest volum am aflat despre Monte Sant’Angelo.

La vremea primelor Cruciade, pentru creștini existau patru locuri de pelerinaj importante: Constantinopol, Ierusalim, Santiago de Compostela și Monte Sant’Angelo. Astfel, Muntele Îngerului era primul sau ultimul loc de pelerinaj pentru cruciații occidentali care se îmbarcau din Bari, Brindisi sau Otranto spre Durrës și de acolo, porneau spre Constantinopol și Ierusalim.

Astfel, în cea de-a doua zi din cea de-a doua vacanță în Puglia, am plecat dimineață de la poalele Mattinatei spre orășelul de astăzi, Monte Sant’Angelo. Drumul ne-a purtat spre cel mai înalt punct al localității, nu departe de celebrul Sanctuar, construit în secolul al XIII-lea de Carol de Anjou, rege al Neapolului și care, din 25 iunie 2011, a fost inclus de Comitetul Patrimoniului Mondial pe lista patrimoniului mondial UNESCO, ca una dintre cele șapte construcții istorice reprezentative pentru istoria longobarzilor în Italia.


Pont

Începeți dimineața vizita de la Castel, continuați spre Sanctuarul Arhanghelului Mihail și coborâți pe străduțele din vechiul cartier medieval Junno până la punctul panoramic din care puteți admira portul Manfredonia. După-amiază coborâți serpentinele de pe Monte Saraceno și îndreptați-vă spre regiunea de litoral a Mattinatei pentru o baie în Marea Adriatică.


Din cel mai înalt punct al orașului, zidurile unui castel construit în jurul anului 837 de Orso I, Doge al Veneției, domină valea Carbonara di Bari. “Turnul giganților”, acum cea mai veche parte a fortificației, un turn pentagonal de 18 metri înălțime, apare în mențiunile istorice din 979 și a fost reședința temutului mercenar Rainulf Drengot, primul duce de Aversa, care a participat la cea de a doua bătălie de la Canne de partea bizantinilor. După înfrângerea bizantinilor, fortificația ajunge în posesia lui Robert Guiscard care va construi Turnul Normand și sala comorilor. Castelul care inițial a avut o funcție strict militară, suferă mai multe transformări, în special în perioada normandă. Devine locuință princiară, moștenire oferită în mod tradițional ca zestre reginelor consorte ale Siciliei, loc de păstrare al trezorerie.

Frederic al II-lea de Hohenstaufen arată un interese crescut pentru acest castel pe care îl include în Castra Exempta, castelanul fiind numit strict de către împărat, iar lucrările de renovare având întâietate în cazul acestor castele considerate de importanță strategică. Sub atenta supraveghere a lui Frederic al II-lea, castelul este renovat și transformat în reședință pentru amanta sa, Bianca Lancia, considerată de cei mai mulți istorici, singura femeie pe care împăratul a iubit-o. Din punct de vedere militar, Federico l-a considerat mai important chiar și decât castelul din Bari, având grijă ca Bianca să aibă întotdeauna suficienți militari la dispoziție care să îi asigure paza.

Cei doi au avut o relație de 20 de ani, cea mai lungă relație a Împăratului Frederic al II-lea al Imperiului Roman de Națiune Germană, care a fost căsătorit de trei ori și a avut o mulțime de copii legitimi și nelegitimi. Fredric s-a căsătorit cu Bianca, atunci când aceasta a fost pe patul de moarte, dar uniunea nu a fost recunoscută de Biserică, împăratul fiind excomunicat de către Papă. Sfidând din nou decizia bisericii, Frederic a recunoscut paternitatea celor trei copii pe care i-a avut cu Bianca; Manfred, fiul său preferat fiind numit prinț de Taranto și regent al Siciliei.

După moartea lui Frederic, castelul a fost moștenit de Manfred, apoi lui Conradino și, în final, de marele șambelan, contele Manfred Maletta, căsătorit cu nepoata defunctului împărat, Filipa de Antiohia.

După ajungerea angevinilor la putere, castelul va fi folosit mai ales ca închisoare, Filipa de Antiohia, fiica lui Frederic de Antiohia (fiul nelegitim al împăratului) și al Margheritei di Giovanni di Poli (nepoată a Papei Inocențiu al III-lea) fiind întemnițată aici până la moarte. Și regina Ioana I a Neapolelui a fost întemnițată între aceleași ziduri de aproape 4 metri grosime.

Prinții de Durazzo vor folosi castelul ca bază militară în războiul cu angevinii. Carol al III-lea al Neapolului (Carol de Durazzo), rege al Ungariei, s-a născut aici în 1251 și a fost botezat în Bazilica Sfântului Mihail. Între 1464 și 1485 castelul a aparținut familiei eroului albanez Giorgio Castriota Scanderberg, după care a ajuns în posesia aragonezilor și mai apoi în proprietatea prinților Grimaldi. În 1907, castelul a fost cumpărat de orașul Monte Sant’Angelo, care de atunci se îngrijește de lucrările de consolidare și restaurare.

Vedere din castel spre Sanctuarul Arhanghelului Mihail

Vedere spre Turnul Giganților

În grotele de pe Muntele Îngerului, Arhanghelul Mihail, conducătorul oștirilor îngerești, s-a arătat de patru ori: în 490, 492 și 493. Deasupra acestor grote în care au pășit primii pelerini, s-a construit Biserica. Mihail este protector al Bisericii ca popor al lui Dumnezeu, este cel care ține „balanța“ la judecata finală a sufletului.

În Orient, cultul său era mult mai vizibil, basileii numindu-se și Angelos sau Mihail. Occidentul se lasă și el cucerit de această devoțiune și o mulțime de capele și biserici vor fi închinate Arhanghelului. Însă pentru mult timp, Muntele Îngerului din Gargano a fost privit drept Casă a Domnului și poartă a cerului, locul unde Arhanghelul Mihail, amintindu-și de slăbiciunile omenești, a coborat din cer pentru ca oamenii să aibă parte de lucruri dumnezeiești.

Impresionantele porți de bronz din atriumul interior, făcute de maeștri bizantini și oferite în dar de un nobil din Amalfi in 1076, reprezintă 24 de panouri care descriu episoadele biblice din Noul și Vechiul Testament care îl au pe Sfântul Mihail protagonist, precum și scene referitoare la cele patru apariții.  Astăzi, slujbele se țin, în mai multe limbi – italiană, spaniolă, engleză, poloneză -, tot în interiorul grotelor.

Nu ratați muzeul tezaurului, lapidariul și criptele (contra cost). Dacă doriți o diplomă de pelerin, pueteți cere informații la casa pelerinilor din imediata apropiere.


Informații utile, program slujbe, confesional, muzeu:

www.santuariosanmichele.it


Atriumul superior

Scările spre atriumul interior

Grota

Capela Reconcilierii

Muzeul tezaurului

Reprezentare bizantină a Sfântului Mihail din secolele VIII-IX

Lapidariul

Criptele care dateză din perioada longobardă

“Rătăciți-vă” pe străduțele cartierului medieval, cel mai vechi cartier al orașului, numit districtul Junno.

Cele mai recente săpături arheologice atestă existența unui templul elenistic din secolul al II-lea î.Hr. și mai multe cisterne, dar orașul Monte Sant’Angelo este atestat documentar abia în secolul al XI-lea, când între 1081 și 1103 a devenit capitală a stăpânirii normande sub contele Henric (de Monte Sant’Angelo), un vasal al Imperiului Bizantin. Din secolul al XVII-lea, orașul a devenit parte a Regatului Napoli, căruia i-a aparținut până la unficarea Italiei în 1861.

Pornind de la Mont Saint-Michel si din toate colțurile Europei catolice, grota care adăpostește Sanctuarul Sfântului Mihail Arhanghel din Gargano a fost timp de secole unul dintre cele mai importante locuri de pelerinaj de pe continent.


Informații utile

www.montesantangelo.com

www.montesantangelo.it


Coborâți serpentinele de pe Monte Saracena spre Mattinata si regiunea de litoral. Ar fi păcat să nu vă bucurați de o baie în Marea Adriatică. Puteți alege între plaja Piana di Mattinata, Tor di Lupo sau Mattinatela.