In Din mansarda

My Band of Brothers

Știți momentele acelea când urmează o masă specială în familie și parcă ai vrea nu orice băutură în meniu, ci una cu mesaj? Nu ceva sofisticat, nu ceva scump neapărat, dar ceva cu o poveste care să se potrivească cu restul poveștii? Eu când spun masă specială în familie nu mă refer la nimic cu adevărat pompos. Din punctul meu de vedere, toate ocaziile în care reușim să ne strângem la masă, familie și prieteni apropiați sunt speciale. Pe 5 iunie, cu întârziere de vreo 2 săptămâni din cauza vremii, am reușit să ne strângem la un garden party cu toții pentru a-l sărbători pe nașul meu. 82 and counting!

Ne-am descurcat rapid cu tot ce ține de cărneturi pentru grătar, prospături de sezon pentru salată, înghețată pentru desert, soft drinks și nelipsita bere. Dar mai doream ceva. Ceva care să fie suficient de nesofisticat încât să fie apreciat de ambele sexe indiferent de vârstă, suficient de aromat și tare, pretabil a fi băut la temperatura camerei sau cu gheața(dacă e musai!), să fie plăcut și în cantități mai mari și în cantități mai mici, ceva care să se potrivească cu meniul, să nu fie vin, să nu fie țuică, altceva pe lângă bere, să nu fie vodkă, căci cine stă să facă cocktailuri?!, să fie whisky, dar să nu fie Ballantines, nici Jack, nici Jeam și nici Johnnie, musai să aibă o poveste și nici să nu mă coste un sfert din salariul pe o lună. Apoi nu doream nici coniac, deși știu că e băutura alcoolică preferată a nașului meu, însă un coniac bun cere și un meniu ceva mai elaborat. Am un fix cu băuturile alcoolice. Ce să spun… Îmi plac băuturile cu poveste și poveștile care se nasc la o masă cu de toate!

Ambiția asta de a merge la cumpărături fără a ști exact ce doresc s-a tradus prin momente sanătoase petrecute în fața rafturilor cu băuturi din câteva magazine și cu câteva priviri curioase ale unor clienți (bine, pe viitor, am descoperit cum să evit momentele ușor jenante din magazin, și îmi voi comanda frumos și în tihnă de pe băuturi.ro. Unde mai pui că e și mai ieftin!). Până când privirea mi-a aterizat pe raftul de jos din supermarket, pe niște sticle de whisky, verzi și prăfuite, cu etichetă neagră. Exact, fix unde se țin băuturile low budget! VAT 69, VAT 69… De unde mi-e cunoscut whisky-ul ăsta?! Din lecturi recente? Nu. Din filme văzute recent? Nu. Seriale? Bingo!

Cinefilii, fani ai Band of Brothers știu că aceasta era băutura preferată a Căpitanului Lewis Nixon. Bine, vă mai întâlniți cu VAT 69 și în celebrul Our Man in Havana sau în The Shining, Jack Torrance având  o afinitate specială pentru VAT 69. De fapt, VAT 69 a făcut istorie în cinematografie, atât la Hollywood cât și la Bolywood. Un blend foarte popular, a fost produs prima oară în 1882, de către William Sanderson – producător de băuturi alcoolice din Leith, Scoția. Pentru a crea blendul perfect, Sanderson a muncit ceva, realizând 100 de variante în tot atâtea butoaie, după care a angajat un grup de degustători de whisky pentru a selecta cel mai bun amestec. Au ales butoiul (cask sau vat, in engleză) cu numărul 69 și de aici denumirea. VAT 69 este un blend din 40 de malturi și cereale diferite, suficient de parfumat și aromat pe de o parte, dârz, echilibrat și simplu pe de alta. Aroma sa nu este neapărat dată de timpul petrecut în butoi, ci de selecția malturilor. Se simte o ușoară dulceață, ca de caramel, e ușor condimentat, cumva lemnos și în mare parte, dintr-o bucată, cum s-ar spune. La baza lui stă un malt puternic de orz de la distileria Glen Garioch. De aici și o ușoară nuanță de afumat, specifică ținuturilor din Highlands sau din apropierea lor. Aceasta este mai puternică însă în cazul producției destinate pieței interne din UK. 

William Sanderson & Son Ltd., a fost absorbit în DCL, acum Diageo, raportând vânzări de peste un milion de lăzi în Australia, Spania și Venezuela(probabil înainte de actuala criză). La nivel local se îmbuteliază în India și se pare că este foarte popular printre “răufăcătorii” de la Bolywood. Însă pentru cei mai pretențioși există și o ediției de lux, Vat 69 Reserve, lansată în 1980, aceasta fiind îmbuteliată în sticle de genul celei din care bea și căpitanul Lewis Nixon. Pentru cunoascători rămâne însă unul dintre cele mai calitative branduri de whisky low budget.

Ce mai îmi place în povestea acestui whisky este că deși inițial a fost îmbuteliat în sticle de “porto”, sticla în care îl găsim acum – cu ușoară protuberanță spre gură -, a devenit emblematică pentru acest brand din momentul în care a fost întrodusă și nu a mai fost schimbată de peste 100 de ani. Încă un motiv de a-ți da acel sentiment de încredere, pe care doar un lucru simplu și durabil îl poate oferi cu atâta lejeritate. 

După încheierea prohibiției a fost una dintre cele mai bine vândute mărci de whisky în SUA. De altfel, până prin anii ’60 a fost în top 10 mărci de whisky vândute în SUA. Un clasic uitat de europeni, care a “făcut” războiul și a ajuns chiar și în Antarctica, la bordul expediției imperiale a lui Ernest Shakleton, care l-a ales pentru uz medicinal și ocazii de sărbătoare. Eu l-am ales pentru cei 3 camarazi care urmau să se întâlnească pentru a-și aminti(sau uita) cele “mai lungi zile” peste care au trecut împreuna și în speranța că se vor mai bucura încă de multe.

Din multe puncte de vedere whisky-ul ăsta se aseamănă cu nașul meu. Dur la suprafață, până îi cunoști punctele sensibile. Nostalgic după o eleganță, ca cea a Hollywoodului anilor 50-70. Cuceritor în tinerețe, oarecum ursuz, șarmant la bătrânețe și totuși neschimbat în amintirile mele. O bază solidă și de încredere pentru vremurile grele, a dus atunci când a fost necesar și pietrele celor dragi.

Sărbătoritul 🙂

Nu știu sigur cât de apreciat a ajuns să fie la masă, sticla s-a golit relativ repede, mai ales însoțită de poveste. Vom vedea cu proxima ocazie. În final vă mai dau un pont. Știți cu ce merge foarte bine VAT 69? Cu o lectură bună, cum ar fi “Ziua cea mai lungă” de Cornelius Ryan. ;). Însă indiferent de ocazie, nu uitați să consumați alcool în mod responsabil, preferabil alături de cei dragi.

, , , , ,

Lasa un gand:

%d bloggers like this: