In cautarea lui Ioan de Hunedoara la Castelul Corvinilor

Am plecat duminica in excursie, asa cum nu am mai facut de ceva vreme, cu rucsacul in spinare si sandvisuri la pachet. Anul acesta am renuntat la un concediu pe alte meleaguri pentru a mai putea termina unele lucrari prin casa. Vai, uneori, tare ii invidiez pe cei care nu au credit sau o casa mare care vesnic necesita cate o lucrare! Si care au o anumita libertate – financiara – de miscare. Eh, dar asta este, decizia a fost luata, anul asta casa a fost pusa pe primul loc, deci pa,pa! vacanta in locuri mai insorite. Mancarimea in talpi este insa ceva mai greu de controlat si imi doream de ceva vreme sa ajung la Castelul Covinilor. Nu stiu sigur cu ce asteptari am plecat de acasa, multa lume imi spunea ca voi fi dezamagita, ca nu ma voi putea abtine sa nu fac comparatii, comparatii din care Castelul Corvinilor va iesi sigur in pierdere. Ca desigur, locul e foarte fotogenic, daca ai grija la unghi. Cert e ca am plecat de acasa – cu imaginile de pe internet in minte si cu o oarecare strangere de inima – sa il caut pe Ioan de Hunedoara pe care il consider o figura istorica absolut fascinanta!

Dupa aproximativ 2,5 ore am ajuns in Hunedoara din Arad. Urmarind indicatoarele de pe drum, incercam sa vad in departare turnurile castelului, printre numeroasele cladiri industriale in ruina. Am ajuns intr-o parcare, strajuita de o cladire in ruina si o gramada de tarabe cu suveniruri… sa spunem, din cele mai diverse, in functie de gusturi. Nu, nici de aici nu se vedea castelul, ci doar un indicator. Incepeam sa realizez importanta sfatului “ai grija la unghi”. Buuun, urcam pe straduta, trecem de poarta strajuita de un tricolor jerpelit si decolorat si vedem in stanga noastra un panou mare care ne anunta o investitie, bazata pe fonduri norvegiene, pentru un muzeu al breslelor. Citesc mai atent si vad ca santierul avea data limita sfarsitul lunii iunie a acestui an. Santierul era abandonat. Poate anul viitor, candva, va exista acolo si un muzeu al breslelor.

Abandonez imaginea din stanga si focusez pe partea dreapta, pentru a da prima oara ochii cu Castelul Corvinilor. E frumos, e aproape ca si in fotografiile alea frumos prelucrate de pe internet si ma intreb ce lipseste. Eu am o pasiune pentru castele si conace, imi sunt drage aceste constructii si povestile lor, cu bune si cu rele si, de fiecare data cand am fost la prima intalnire cu un astfel de loc ceva imi taia rasuflarea. Nu si aici, de aici si primul sentiment de ceea ce credeam ca este dezamagire.

corvinilor-70

Pe platoul din fata castelului, la dreapta podului de acces, un pavilion imitatie de fier forjat, masini parcate care taie din peisaj, o masina cu sigla TIFF, pe pod un amalgam de turisti, niste unii, pesemne actori – costumati in calugari catolici, cu glugile trase peste ochi, incaltat fiecare cu ce a putut, adidasi, bocanci, platforme – cativa figuranti, si personal tehnic responsabil cu filmarea care se agita dintr-o parte in alta. Rememorez postarile de pe pagina de facebook a castelului si imi aduc aminte ca era mentionata ceva filmare pentru ceva film cu vampiri, dar ca nu era specificat ca s-ar inchide castelul. Rasuflu usurata, probabil urmeaza sa filmeze pe afara si prin jurul castelului, deci putem vizita interiorul in liniste. Probabil e doar, aici, pe pod, putina harababura. Si totusi, in toata buimaceala imi dau seama ca lipseste ceva. Ah, flamurile, imi spun in gand. Nu ar trebui sa vad un steag, flamura, ceva cu stema lui Ioan de Hunedoara? Poate m-am uitat prea mult la Game of Thrones.

corvinilor-68

corvinilor-69

In dreapta Turnului de poarta, Sala Cavalerilor si Sala Dietei, Galeriile si Turnul Neboisa. Nu se vede in cadru, dar intre Sala Dietei si Galeriile Neboisa este si Turnul Capistrano.

Facem si noi cateva poze cu telefonul si trecem podul in graba, manati de staff-ul tehnic spre casa de bilete. 25 de lei biletul de intrare per caciula si 5 lei taxa foto in interiorul castelului. Ma gandesc rapid ca am doar telefonul la mine, ceea ce in opinia mea nu se incadreaza la capitolul “fotografie”, da’ zic sa nu am discutii asa ca achit frumos 80 de lei. Harababura persista si suntem hasaiti de sub poarta in interiorul curtii. Incerc sa imi dau seama care e sensul de circulatie pe aici, ordinea in care sa vizitam castelul fara a a omite ceva.

Stefan dispare intr-o incapere sub poarta. Inghesuiala si aici. E temnita, sau ma rog, o parte din temnita castelului. In partea opusa temnitei mai exista o mica expozitie despre tortura in Transilvania. Era cat pe ce sa o ratam la plecare. Nu stam mult, iesim, suntem hasaiti iar, intram pe prima usa mai mare. Am ajuns in sala de mese? Nu, e Sala Cavalerilor. E ceva mai liniste aici. Bolta gotica e fabuloasa, cate un ornament cu un simbol diferit la fiecare intersectie de arce, fleur-de-lis, lupi, corbi… unele se disting usor, altele sunt roase de timp. Ceva exponate razlete, cateva armuri prafuite in jurul incaperii. Un bust al lui Ioan de Hunedoara foarte prost dispus, dandu-ti impresia ca personajul urmeaza sa dea drumul unui jet cu bolta direct pe vizitatori. Un domn canta la tambal si face putina atmosfera. Mai face si el astfel un ban, mai supravegheaza cu un ochi sala si exponatele. Geamurile, adica vitraliile sunt frumoase. Injur in gand ca am doar telefonul cu mine si nu am cum sa captez lumina frumoasa. Mai e ceva care ma zgarie pe retina, nu imi dau seama ce, se aude vuiet din curte.

corvinilor-58

Sala Cavalerilor

corvinilor-59

Vitraliu, Sala Cavalerilor

Iesim, incerc sa nimeresc un unghi, doua cu mizeria de telefon pe care o tot blestem in gand, in timp ce suntem iar hasaiti, sa ne dam cu totii mai la dreapta, sa iesim din cadru. Feroneria usilor e plina de detalii. Nu stiu daca am vazut multe usi la fel. Unele sunt foarte frumoase, altele mai putin, dar merita sa li se acorde atentie, daca e posibil. O voce de pitzi protesteaza. Ea a platit bilet si sta unde vrea. Ma gandesc ca nu e rau ca se filmeaza, uite se mai proveaza asa si castelul si sigur daca ar fi fost vorba de vreo filmare care sa dureze foarte mult, ar fi inchis castelul. Deci hai sa o luam la dreapta, daca la stanga nu e voie. Pitzi protesteaza in continuare. Intram pe o usa. Oare aici ce e? Ce mai conteaza, macar nu ne mai hasaie nimeni, sa vedem incotro ajungem. corvinilor-62

corvinilor-61

Turnul nou de poarta si Aripa Matia care face legatura cu Sala Dietei.

corvinilor-63

Palatul Bethlen si Turnul vechi de poarta.

Ajungem in Sala Dietei. Ah, uite niste flamuri aici! Niste draperii rosii pline de praf, o masa mare si scaune, replici nereusite ale unui mobilier in stil gotic, niste stive de scaune de conferinta. Ah, si cateva nise, inchise de alte draperii. Dupa ele, spatiu de depozitare. Nu tu tapiserii specifice epocii, nu tu urme ale modului in care se realiza incalzirea unei sali de asemena dimensiuni! Incepe forfota si aici. Din nou agitatie, Stefan imi spune ca ceva nu e bine, asta e sala cu numarul nu-siu-cat, deci clar am sarit ceva. Hai sa o luam si noi in ordine. Mai trecem prin ceva odai, zice ca aici a fost sala de baie, nu e nimic, doar pereti goi si niste prize electrice puse anapoda. Ah, deci astea erau! Prizele astea m-au tot zgariat pe retina la mai tot pasul prin interiorul castelului. Daca ne-am fi luat ghid audio, poate aflam mai multe si despre sala de baie, asa… Uite o incapere in care e reprodus un atelier de fierarie, potcovarie, armurarie… Hai, poate totusi restul incaperilor vor reproduce mai cu succes atmosfera. Iesim din nou in curte si incercam sa ne (re)orientam. O luam spre partea opusa, pare ceva mai linisit acolo.

corvinilor-51

Sala Dietei

corvinilor-54

Incercare de reconstituire a unui atelier de fierarie?

corvinilor-55

Aripa Matia si in spatele ei, Turnul Buzdugan.

Bun, ajungem in Aripa Matia, inclusiv in dormitorul care se spune in documente ca ar fi fost al lui Matia Corvin. Un pat, niste cufere, niste nimicuri. Sa ne intelegem, Matia Corvin a fost un personaj important al epocii sale, bogat, influent, iscusit militar, om cult, mecena pentru numerosi artisti si unul dintre cei mai mari regi ai Ungariei! Imposibil sa fi avut un drmitor atat de saracacios. Inteleg ca nu s-a putut pastra originalul, ca poate nu exista descrieri exacte ale mobilierului original, dar nu pot sa cred ca nu exista informatii despre epoca respectiva, modul in care era mobilat dormitorul unei astfel de personalitati marcante, nu pot sa cred ca nu putea realiza o replica demna de un astfel de conducator. Inclusiv din elementele decorative ale acestei aripi si din prezenta loggiei ne puteam da seama ca familia de Hunedoara nu a fost o familie care a trait modest. Camera, camerele domnitelor prezinta aceeasi tristete, o alta colectie de cufere, cu mentiunea ca aici macar ne dam seama cum se realiza incalzirea – cu soba de teracota. Exista una, care se pare ca a scapat nedemolata, ii lipsesc doar usile. Am aflat ca exista mai toate sobele de teracota, scapate de incendiul din secolul XIX, care au apartinut de Sala Dietei. Doar ca se pare ca nu exista nimeni care sa le stie construi!

Capela castelului, dedicata cultului catolic este bine conservata si, desi, Ioan de Hunedoara nu odihneste aici ci la Alba Iulia, exista in capela o replica a sarcofagului sau.

corvinilor-47

Vedere spre curtea castelului dinspre intrarea in dormitorul lui Matia Corvin. In fata palatul Administrativ.

corvinilor-45

Dormitorul lui Matia Corvin.

corvinilor-49

Capela si replica a sarcofagului lui Ioan de Hunedoara din Alba Iulia.

Aripa Matia asigura legatura cu Sala Dietei, in apropierea careia se afla si Turnul Capistrano, numit dupa calugarul Ioan de Capistrano, trimisul Papei care, a locuit in aceasta incapere – sau cel putin asa spune legenda – si a luptat alaturi de Ioan de Hunedoara impotriva turcilor(asta nu mai e legenda). De altfel, amandoi vor muri din cauza ciumei, dupa batalia de la Belgrad. In afara de un semineu foarte frumos, inteleg ca singurul care s-a pastrat in original, fiind o piesa foarte importanta de acest gen in Europa, nu exista nimic altceva in Turnul Capistrano si pentru ca experienta noastra sa fie completa la castel, am ramas ceva vreme blocati aici impreuna cu un grup de copiii, vreo 3-4 clase, pentru ca deh! se filma in Sala Dietei si nimeni nu mai avea voie sa circule sau sa vorbeasca. Eh, abia acum am inceput sa ii dau si eu dreptate lui pitzi si sa ma jur ca le voi da un review de o steluta pe TripAdvisor! In timp ce stateam noi, profesorii si cei vreo 80 de copii precum sarmalele, mi-a mai sarit in ochi si un exemplu de “buna” restaurare a unui obiectiv de patrimoniu nu doar national ci si european! Un geam “scuipat” in perete cu niste spuma care manjeste totul si cu niste spatii “de aerisire” probabil. Inainte sa dati vina pe Bucuresti pentru proasta administrare, curent foarte la moda in ultimul timp, tin sa va precizez ca obiectivul este in administrarea primariei.

corvinilor-34

Exemplu de restaurare “made in Romania”.

Cum am ajuns in Turnul nou de poarta nu mai stiu, dar oricum aici sa fiti cu ochii pe sus pentru ca merita. Tentatia, desigur, e de a admira panorama. Mi-e teama insa ca nu ai ce sa admiri, desi panorama e fascinanta prin insusi monstruozitatea ei. Din pacate, in acest sens, cu greu s-ar mai putea face ceva si repede, cu toata bunavoita de care s-ar putea da dovada. Ruinele unui fost oras industrial te inconjoara din toate partile. Stefan imi spunea sa ma bucur ca macar s-a daramat combinatul si nu ma lovesc de un furnal cu varful nasului! Interiorul curtii castelului insa se vede frumos, de aici, de sus.

corvinilor-35

Podului Turnului nou de poarta.

corvinilor-50

Turnul nou de poarta.

corvinilor-41

Turnul Buzdugan.

corvinilor-42

Vedere panoramica din Turnul nou de poarta.

corvinilor-36

Vedere panoramica din Turnul nou de poarta.

corvinilor-38

Vedere panoramica din Turnul nou de poarta.

corvinilor-37

Vedere panoramica din Turnul nou de poarta. Jos, pavilionul minune si chiar in fata, viitorul Muzeu al breslelor.

corvinilor-44

Capela, Palatul Bethlen si intrarea spre curtea fantanii. In spate, legat, Turnul Tobosarilor.

corvinilor-40

Turnul Tobosarilor, Palatul Bethlen si Turnul vechi de poarta.

Nici in Palatul Bethlen nu veti gasi nimic interesant in materie de piese expozitionale sau macar replici. Probabil copiii vor fi bucurosi sa vada un schelet al unei doamne misterioase si cateva bijuterii si obiecte. Mai exista o camera care nu se intelege ce ar dori sa prezinte, nici nu ma chinui sa va exemplific cu o poza, e suficient sa va spun ca in ea veti gasi o masa, un credent vechi de sufragerie, si ceea ce se incearca a fi trofee de vanatoare, mancate de molii si prafuite. Din bucataria castelului nu veti intelege nimic, nu exista niciun cuptor, vatra sau ceva care sa reconstituie atmosfera dintr-o bucatarie de castel. Si cata viata era intr-o astfel de incapere si dependintele ei! Intr-un fel bucataria cred ca era inima oricarui castel. Va veti mai plimba prin alte turnuri si turnulete si galerii. Apoi fiti atenti si in zona Palatului Administrativ, unde incaperile de la etajul 2 contin niste exponate, piese de mobilier taranesc si cateva costume taranesti. Cel putin cand am fost noi usa era inchisa… da, se pare ca pe aici uneori trebuie incercate(cu grija, ca cine stie unde aterizati!) clantele. Bine, Sala Administrativa chiar era inchisa. Oare de ce nu ne-am mai mirat?! Tot in aceasta zona, pe undeva, daca nu ma insel, era si o sala cu cateva reproduceri printate dupa tablouri sau gravuri ale persoanelor care au stapanit acest castel, sau imagini ale castelului in diferitele etape ale existentei sale. Desigur, daca am fi avut la toate aceste imagini, nu doar la unele, si date, pentru a ne raporta cumva la timpul si perioada istorica, poate cumva sala asta ar fi avut si ea un rost.

Daca interioarele au fost o mare dezamagire, exteriorul castelului m-a bucurat ceva mai mult. Chiar m-am simtit bine bantuind putin in jurul lui, pana ce din nou am fost hasaiti de aici inapoi in curte, de echipa de filmare a blestematului film cu vampiri! Am avut insa norocul sa prind celebra fantana fara multa agitatie in jurul ei. Chiar langa fantana mai exista cateva incaperi in care sunt pastrare bucati de ornamente, steme, blazoane. Sa nu o ratati!

corvinilor-33

Trecere spre Galeriile si Turnul Neboisa.

corvinilor-31

Turnul Neboisa.

corvinilor-30

In “pantecele” Turnului vechi de poarta.

corvinilor-29

Legendara fantana a castelului, despre care se spune ca ar fi fost sapata in piatra seaca de 3 prizonieri turci, carora Ioan de Hunedoara le-a promis libertatea daca vor da de apa. A murit insa inainte de a vedea rezultatul si exista mai multe finaluri pentru acesta poveste. Unele legende spun ca sotia lui Ioan, Elisabeta Szilaghy ar fi incalcat cuvantul sotul ei si i-ar fi condamnat la moarte, altele ca acestia s-au sinucis sau ca au murit in temnitele mizere.

corvinilor-28

Turnul Buzdugan, groapa ursilor si terasa de artilerie. N-am zarit placute informative pe aici, dar avand in vedere ca aceasta curte joasa – unde e spanzuratoarea- are legatura cu subsolurile castelului cred ca e cat se poate de posibil ca aici sa se fi desfasurat executiile. In plus, e chiar sub ferestrele dormitorului stapanului(daca nu ma insel), iar in acele vremuri nu i se parea nimanui scandalos sa asiste la o executie inainte de micul dejun.

corvinilor-24

Turnul Buzdugan si ferestrele spre dormitorul lui Matia(daca nu ma insel).

corvinilor-27

corvinilor-22

Turnul Alb, construit chiar la est de vechiul Turn de poarta. Aici probabil s-au terminat fondurile pentru restaurare.

corvinilor-19

Turnul Pustiu si Turnul Alb.

corvinilor-15

Aici probabil se vad mai bine gurile pentru pacura din Turnul Pustiu, asemanator Turnului Tobosarilor.

corvinilor-12

Turnul Neboisa(care se traduce in “fara frica” daca am retinut bine informatia).

corvinilor-9

Turnul Tobosarilor si terasa de artilerie.

corvinilor-7

Turnul si Galeriile Neboisa, Turnul Pustiu si Turnul Alb.

corvinilor-6

Turnul Alb

corvinilor-2

Turnul Buzdugan si Turnul nou de poarta. In legatura cu aceste turnuri circulare trebuie spus ca ele evidentiaza accentul care se punea pe aparare, in special in fata amenintarii turce. Turnurile circulare erau considerate cu mult mai eficiente in aparare, neavand unghiuri moarte erau mai eficiente la loviturile ghiulelelor si desigur erau prevazute si cu guri pentru pacura. Ele reprezinta si un element nou in arhitectura militara a Transilvaniei si denota, desigur puterea familiei care stapanea un astfel de castel. Mare pacat ca nu s-au pastrat picturile si decoratiile de pe acest turn. Cred ca era spectaculos.

corvinilor-1

Sub podul de intrare in castel.

Dupa cum probabil se poate deduce din aceasta relatare, gama mea de sentimente referitoare la experienta vizitarii acestui castel a oscilat undeva intre fascinatie, dezamagire, furie, indignare si amaraciune.

Fascinatie pentru acesta familie, Huniade, de Hunedoara sau Corvin, cum mai este cunoscuta, nume de legenada care, ii traseaza descendenta din familia romana Corvinus, una dintre cele mai vechi si importante familii ale Romei. In legatura cu originile acestei familii exista insa mai multe teorii. Insa personajele de seama ale acestei familii au niste povesti de viata atat de frumoase si prea putin prezentate publicului. Ioan de Hunedoara, cel pe care Papa Calixt al III-lea l-a numit “atletul cel mai puternic, unic al lui Cristos” a fost voievod al Transilvaniei, unul dintre cei mai bogati nobili ai Europei acelor vremuri, om cult, important conducator militar si Regent al Ungariei. Apoi fii sai, Ladislau, general al armatei Regatului Ungariei si Ministru de Finante al Ungariei si desigur Matia, Rege al Ungariei, Cehiei, Croatiei si Principe al Austriei. Unul dintre cei mai mari regi ai Ungariei, Matia cel Drept, iata ca a fost nascut la Cluj. Poate si datorita educatiei primite in italiana a fost un mecena generos cu artistii vremii si un om pasionat de cunoastere, cunoscator si vorbitor al mai multor limbi straine. Ungaria a cunoscut in timpul domniei sale cea mai vasta intindere teritoriala din istoria sa.

Dezamagita pentru ca se cunosc si se promoveaza atat de putin astfel de personalitati ale istorie noastre. Pentru ca da, Ioan si Matei Corvin sunt mostenirea noastra, a  Transilvaniei, sunt personalitati ale istorie noastre, chiar daca timp de secole istoria Transilvaniei s-a confundat cu istoria Ungarie. Ce exemplu mai bun de intelegere decat un mare Rege, atat al romanilor cat si al ungurilor? Poate daca ne-am cunoaste mai bine istoria, daca am avea acces la o istorie cinstita si corecta, ne-ar fi mai usor sa ne cunoastem si sa ne recunoastem. Nu putem face asta daca nu intelegem corect conjunctura acelor vremuri.

Dezamagita pentru ca acest Castel al Corvinilor din Hunedoara devine o destinatie tot mai cunoscuta si de catre straini. Vindem insa imagini false, prelucrate frumos in photoshop si uitam sa le oferim si magia acestui loc, legendele, povestile, istoria lui care e atat de bogata si de fascinanta tocmai pentru ca are atat de multe nuante.

Nu stiu daca infrastructura e neaparat o problema, am gasit usor castelul urmarind indicatoarele, drumul e decent, peisajul… acum asta este, e greu sa stergem orice urma de oras industrial si sa reimpadurim in jur ca sa nu mai vedem ruine.

Intr-o perioada in care orice serial cu temetica medievala e un succes instantaneu, noi servim Las Fierbinti, in loc de povesti care sa concureze cu Game of Thrones, Vikings, Outlander si ce mai este pe piata. Avem un talent deosebit in a rata sanse si a ne face cunoscute personalitatile puternice, de legenda sau nu, pe care si noi le-am avut.

Furioasa si indignata nu pentru lipsa frumusetii acestui loc, ci pentru lipsa de grija acordata lui. As fi vrut ca in momentul in care am trecut de portile castelului sa il simt, sa il inteleg, sa vad cum se traia atunci, cam cum arata o zi din viata celor care l-au locuit candva. Cum era organizata bucataria, camarile de vanat, camara de branzeturi, crama, spalatoria castelului, sala de baie, atelierele, grajdurile, unde se manca, unde se dormea. Cam cat personal exista, cati militari…. Iar asta nu se realizeaza doar cu ajutorul unui personal imbracat in costume de epoca care, inteleg ca apar pe aici cu unele ocazii. Incerc sa ma abtin de la comparatii cu alte castele medievale din Anglia, Scotia, Spania, Portugalia, Franta, Germania sau Austria. Am sa imi permit insa o comparatie cu vecinii nostri unguri si cu Cetatea de la Gyula, cu mult mai mica si nu la fel de frumoasa si bogata in ornamente, insa vie. Pentru ca e imposibil, odata ajuns acolo sa nu intelegi cum functiona o astfel de structura si cum se traia acolo. Si ce sa vezi, l-am gasit pe Corvin acolo(bine, era si culmea sa nu-l gasesc!) si flamurile cu blazonul familiei care fluturau semete in vant. Apoi nu am vazut la vecini, prize montate anapoda care sa deranjeze vizual, am inteles cum se incalzea toata structura, nu am vazut tevi de gaz sau cosuri de termoteca. Nu stiu zau cum au facut! Nu am vazut ca fata sa fie refacuta si spatele lasat in paragina. Si Cetatea de la Gyula a trecut prin incendii. A incendiat-o chiar un aradean, de origine sarba. Si nu, nu mi-au cerut nici taxa foto! In fine, se vede o atentie pentru detaliu, o integrare in circuitul turistic facuta de la cap la coada si grija pentru vizitator – de cum am intrat ni s-a explicat in ce ordine sa incepem vizita pentru a nu rata ceva. Iar biletul de intrare e 1500 de forinti, adica in jur de 10 lei.

Apoi dragi administratori ai castelului, va rog sa incercati sa ne acordati mai mult respect, noua, celor dornici sa vizitam si sa ne lasam banii acolo. Biletul de intrare de 25 de lei in afara sezonului, 20 de lei iarna si 30 de lei in plin sezon e unul destul de piperat pentru romani. Daca tot lasam banii acolo, macar sa reusim sa vedem castelul in liniste, fara tipete, hasaiala, usi inchise in nas, pe motiv ca se filmeaza. Nu dovediti astfel respect nici pentru turisti, nici pentru echipa de filmare. Anuntati din timp si inchideti castelul pentru vizitare cat este nevoie. Asa e corect fata de toata lumea.

Amaraciune pentru toate cele de mai sus si pentru modul care in care ne ascundem inca! de istoria noastra.

Intr-un final nu l-am gasit pe Ioan de Hunedoara, nici pe Matia. Am gasit doar un castel frumos, care da bine in poze chiar daca inca mai necesita reparatii, un loc al carui farmec si aer de legenda e incatusat in indiferenta si indolenta autoritatilor locale. Un loc care insa merita vizitat, indiferent de neajunsuri! Va incurajez si pe voi sa o faceti si m-as bucura din suflet daca as auzi despre experiente tot mai frumoase.

Nota bene

M-am bucurat ca inainte de plecare sa pot sa stau de vorba cu unul dintre istoricii tineri, o doamna tanara si foarte draguta, care lucreaza aici si care ne-a oferit o carticica, parte a unui proiect numit “Arta digitala si arta povestirii pentru dezvoltarea audientei patrimoniului cultural“. Carticica se numeste “Jar” si este o poveste scrisa de Mattia Colombo, castigatoarea a concursului desfasurat in cadrul acestui proiect si care are la baza Legenda fantanii. Am raspuns si unor intrebari din cadrul unui chestionar si sper din suflet ca feedbackul pe care l-am dat, chiar daca nu a fost unul pozitiv, macar sa fie considerat constructiv! M-a bucurat mult aceast proiect si povestea propusa este chiar reusita. La tot mai multe initiative de acest gen! M-as bucura mult sa descopar in viitor si romane de fictiune istorica a caror intriga sa se dezvolta in jurul acestor locuri si al acestor figuri istorice.

Multumita ca macar am plecat cu suveniruri dragute de la magazinul din incinta castelului. Nelipsita cana – eu am o colectie de cani, in special de la castele, o agenda, si un ghid foarte, foarte frumos ilustrat al castelului.

corvinilor-suveniruri