In Din biblioteca, Din mansarda

Familia von Kraus – Nobili și artizani. O istorie neștiută a sașilor din Transilvania

Când am început să citesc volumul Nobili și artizani – O istorie neștiută a sașilor din Transilvania, tocmai ce terminasem de scris un material despre Războiul de treizeci de ani pentru unul dintre proiectele de care mă ocup. Printr-o magică coincidență, povestea înnobilării lui Thomas Kraus este strâns legată de consecințele acestui război care au transformat Franța în cea mai mare putere europeană, Suedia în cea mai mare putere protestantă din Europa, în timp ce Sfântul Imperiu Roman de Națiune Germană și Imperiul Austriac (Monarhia Habsburgică) au ieșit epuizate din acest conflict pe care l-au pornit, căzând cu ușurință în capcana întinsă de cardinalul Richelieu și oferind cu această ocazie o șansă Imperiului Otoman pentru a se extinde în Europa. Și poate că planul lor ar fi fost încununat de succes dacă în 1663 nu s-ar fi născut Eugeniu de Savoia, “prinț francez de origine italiană cu înfățisare ștearsă”, desemnat “de Ludovic al XIV-lea să urmeze o carieră ecleziastică, precum unchiul său, cardinalul Mazarin”, dar care de mic copil și-a dorit să urmeze o carieră militară. Printr-un concurs de împrejurări, prințul Eugen va ajunge în fruntea contingentului maghiar al armatei lui Leopold I în Bătălia de la Zenta din 1697, bătălie care va rămâne în istorie drept una dintre cele mai mari înfrângeri suferite de Imperiul Otoman. Un prim succes militar răsunător pentru prințul Eugen, primul dintr-o serie de succese militare care îi vor marca lunga carieră și momentul decisiv din viața lui Thomas Kraus – născut în același an cu prințul Eugen -, care a lupta în aceeași bătălie, ofițer în rândurile regimentului ardelean al contelui Rabutin.

La cinci ani după Bătălia de la Zenta, pe data de 9 iunie 1702, Thomas Kraus a fost înnobilat pentru acte de vitejie și “pentru fapte de credință săvârșite (…) în slujba Înaltei noastre Case Regale de Austria, în mai multe prilejuri, momente și locuri, pe care acesta le va înnoi și înmulți neîndoios”. În aceeași diplomă de înnobilare este menționat că Thomas Kraus este scutit de obligațiile sale de iobag. Cum Thomas nu locuia în Königsboden (Ținutul crăiesc, Scaunele săsești), ci în Făgăraș, e posibil ca el să fi avut obligații feudale față de senior. Trebuie însă specificat că termenul de iobag în acest caz nu se referea neapărat la țăranii dependenți ci, foarte probabil la iobagii cetății, în acest caz ai cetății Făgărașului, o categorie privilegiată, care aveau doar obligații militare față de cetate sau, în cel mai rău caz, se ocupau de întreținerea, aprovizionarea și, doar la mare nevoie, de apărarea acesteia. Iobagii sau țaranii dependenți trebuiau să muncească o săptămână în slujba principelui o săptămână din trei, având o oarecare libertate de mișcare, spre deosebire de jelerii care nu dețineau bucata de pământ sau casa în care locuiau. Faptele de merit care au dus la înnobilarea lui Thomas au fost confirmate de mai mulți supuși, un motiv în plus pentru ca “Thomas Krausz, soția și copiii ce i s-au născut, precum și toți urmașii și vlăstarele din viitor, de amândouă părțile”, să fie “ridicați din rândul și condiția obștească, alăturându-se adevăraților și netăgăduiților nobili urmând a fi trecuți și înscriși în împărăția noastră maghiară, precum și în toate celelalte ținuturi și provincii ale Coroanei. (…) De aceea, îi dăruim sus-numitului Thomas Krausz, precum și soției, copiilor, urmașilor și vlăstarelor sale de ambele părți următorul semn nobiliar. (Urmează descrierea blazonului. – n.m.) (…) Astfel, sus-numitul este liber să se folosească, acum și în vecii vecilor, de acest blazon sau semn nobil, ca toți ceilalți nobili adevărați și netăgăduiți de Împărăția Maghiară (…), și să se împodobească și mândrească  cu el întotdeauna toți urmașii și vlăstarele de amândouă părțile.”

De aici începe povestea familiei care acum avea dreptul să își adauge particula “von” la nume, semn al distincției nobiliare și nu numai, căci pentru majoritatea familiilor din Transilvania înnobilate în acele vremuri, această recunoaștere a fidelității față de Coroană, însemna în primul rând, o și mai mare responsabilitate, nu doar față de monarh, ci și față de comunitatea locală, de la nobili așteptându-se un comportament onorabil în orice situație. Beneficiile materiale obținute în urma acestor titluri, care aveau la bază vitejia manifestată în luptă sau serviciile aduse în slujba binelui obștesc, erau, în cele mai multe cazuri, reduse. Cu toate acestea ele sunt probabil printre cele mai curate și puțin controversate titluri de înnobilare, în vremuri în care, vânzarea acestora pentru acoperirea datoriilor regatelor sau pentru câștigarea recunoștinței sau fidelității unor bărbați puternici și influenți, era deja o practică uzuală. Luând exemplul altor familii nobiliare, primul Thomas von Kraus a optat ca fiul cel mare, botezat tot Thomas, să fie cel care avea să se îngrijească de păstrarea în cele mai bune condiții a diplomei de înnobilare, fiind și singurul moștenitor al pământului familie sale – în acest caz, mult prea puțin pentru a fi împărțit -, frații mai mici trebuind să își câștige singuri pâinea din alte resurse. “Proprietățile adiționale pămâturilor familiei, cumpărate sau dobândite după căsătorie, se împărțeau între surorile și frații mai mici.” (Această orânduire, deși va asigura în multe cazuri continuitatea unei linii – vezi “Aristocrația. Scurtă istorie de la origini până în prezent”, de William Doyle, va produce într-un final și nenumărate drame, în special în cazul unor mari case nobiliare – vezi, “Ghepardul” de Giuseppe Tomasi di Lampedusa și, mai ales, “Viceregii” de  Federico de Roberto.) 

Mica nobilime săsească nu prea ajungea să aibă mari suprafețe de pământ sau mulți servitori și cu greu se poate spune că duceau “un trai nobil”, lipsit de griji, fără munci manuale sau activități de comerț. Familia von Kraus nu va renunța la tăbăcărie, ca afacere de familie transmisă de la o generație la alta, ultimul tăbăcar din familie, Josef, din a șaptea generație murind în 1890, la Făgăraș. Mai tinerii von Kraus nu se vor îndepărta nici ei foarte mult de acest meșteșug care în lipsa unor investiții serioase în noi tehnologii devenise nerentabil, orientându-se spre cizmărie și încercând timid și alte ocupații. Ramura familiei von Kraus care se va dezvolta la Coldea, va opta însă pentru floricultură și, după o perioadă de pregătire la Karlovy Vary, la sfârșitul secolului XIX, va ajunge “să cultive peste 180 de soiuri de trandafiri, peste 50 de soiuri de garoafe și 25 de soiuri de mușcate, atât în aer liber, cât și în sere”, devenind unul dintre furnizorii Casei Regale. 

Rüdiger von Kraus, unul dintre descendenții lui Thomas, încearcă o reconstituire a traseului strămoșilor săi, urmărind atât datele de arhivă păstrate în familie, cât mai ales punerea acestor date în contextul istoric. Sudând coordonatele geografice și temporale, reușește o reconstituire a Transilvaniei care surprinde spiritul locului, fără a obosi cititorul, începând cu Bătălia de la Zenta și până în prezent. Autorul urmărește traseul a 11 generații din familia von Kraus în 350 de ani și modul în care aceștia s-au slujit de titlul nobiliar care le-a permis să acceadă la un statut social superior, scoțând în evidență schimbările sociale, politice, militare și economice din Europa Centrală și de Est. Reformele habsburgilor și consecințele fondării monarhiei austro-ungare. Rezistența comunității săsești în fața încercărilor de maghiarizare. Este prezentată situație breslelor din Transilvania, avantajele si dezavantajele apartenenței la breaslă, motivele desființării acestora, confruntarea cu revoluția industrială și reorientarea spre nișe comercile mai profitabile, oportunitățile de afaceri apărute după unirea Transilvaniei cu Regatul României. Febra emigrației spre America și introducerea “garoafei americane” pe piața românească. Traumele căsătoriilor interetnice. Formarea unei noi ramuri a familiei, prăbușirea alteia. Traumele provocate de încălcarea maximei călăuzitoare a generațiilor de sași care și-au asigurat continuitatea aici servind “Ad retinendam coronam“, adică “pentru apărarea Coroanei“. Consecințele sprijinirii Germaniei naziste, înrolării în armata germană și adeziunii la Grupul Etnic German. Viața în comunism, naționalizarea averilor, deportarea. Atent la conflictele religioase și la conflictele etnice, autorul nu fuge de episoadele mai puțin fericite sau “nobile” din istoria sașilor în Transilvania. Subiectele sensibile nu sunt abordate însă cu patos ci cu detașarea necesară eliberării adevărului.

Indiferent însă de erorile de judecată, subliniate cu severitate de autor,

” (…) dacă mi-e îngăduit să adaug, dintr-o perspectivă istorică, secolele de-a lungul cărora sașii și maghiarii din Transilvania i-au privat de orice putere politică pe români, se vor impune, cel mai probabil, ca o pată morală încă și mai gravă decât înrolarea în Waffen SS.”,

care au condus la plecarea sașilor, dar și a șvabilor, din România, după ce timp 850 de ani au scris, dar mai ales, au construit istoria Transilvaniei, ceea ce au lăsat în urma lor este în primul rând un spirit de solidaritate, acela care a permis construirea cetăților săsești pentru apărarea întregii comunități. Această comunitate de “egali unică în lume” își va apăra cu îndârjire legile și libertățile. Această formă profundă și elevată de solidaritate materializează cel mai bine perseverența, respectul pentru muncă, ordinea, curățenia, buna organizare și spiritul inovator al acestei comunități aflate într-o strânsă legătură cu biserica, limba și meșteșugurile sale. Printre acești constructori de burguri și nu numai s-a aflat și familia von Kraus. Rüdiger von Kraus reușește un arc peste timp care traversează oceanul în căutarea originilor, dezvăluind o lume, vremuri și obiceiuri care par apuse.

Ramura, de acum, americană a familiei e cu siguranță un concurent cât se poate de serios al ramurii inițiale din Făgăraș și a celei mai noi, din Codlea. Rüdiger von Kraus, întemeietorul ramurii americane, om de afaceri de succes și autor al volumului, se dedică în ultimii ani cercetării trecutului familiei și absolvă un master în istorie la Universitatea Harvard, cu o teză dedicată chiar istoriei familiei sale și care aduce contribuții importante și studiului micii nobilimi transilvănene. La peste 305 ani distanță de la Bătălia de la Zenta, unul dintre fiii lui Rüdiger, Brian, a fost decorat cu Steaua de Argint, pentru serviciul său în Armata SUA în misiunile din Irak și Afganistan, în timp ce celălalt, Brian, a fost recent cooptat într-un program de cercetare NASA, activitatea sa vizând granița dintre stiințele creierului și tehnologia digitală, dovedind încă o dată că cele mai prețioase calități ale sașilor – fidelitatea, respectul față de muncă, seriozitatea și inovația – se află înscrise în ADN-ul lor.

Am în comun cu autorul volumului originea germană, doar că o parte dintre strămoșii mei sunt șvabi și nu sași. Istoria șvabilor pe aceste meleaguri e mult mai recentă și probabil că atunci când Thomas a fost înnobilat, strămoșii mei încă nici nu se gândeau la posibilitatea mutării deși au ajuns aici cu primele valuri colonizatoare. Dar chiar dacă istoria acestor două ramuri e diferită până la un anumit punct, ea ajunge la un numitor comun după al Doilea Război Mondial. Astfel, multe dintre poveștile strămoșilor lui Rüdiger von Kraus mi-au părut incredibil de familiare. Dintr-un punct de vedere mult mai personal, volumul mi-a oferit acele sugestii pentru punctele de plecare pe care le căutam în conturarea istoriei propriei familii. Aș putea spune și că mi-a purtat noroc, căci imediat după ce am terminat de citit volumul am și reușit să găsesc anumite date pe care le-am căutat aproape un an de zile. Nu întâmplător am crezut întotdeauna că fiecare carte apare în viața noastră la momentul potrivit.

Nobili și artizani. O istorie neștiută a sașilor din Transilvania, de Rüdinger von Kraus, Editura Corint, Colecția Istorie cu blazon, București, 2018, 188 pagini
Volum disponibil pe website-ul editurii Corint sau pe platformele elefant, libris sau cartepedia.

 

, , , ,

2 Responses to Familia von Kraus – Nobili și artizani. O istorie neștiută a sașilor din Transilvania

  1. Avatar RUDIGER VON KRAUS says:

    Multumesc pentru vorbele frumoase despre cartea mea, Rüdiger

Lasa un gand:

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: