In #GardenTravel design, Din calatorii, Din gradina, Gradini si gradinari

Primul gradinar al Americii – Thomas Jefferson

“How sublime to look down upon the workhouse of Nature to see her clouds, hail, snow, rain, thunder, all fabricated at our feet.”

Monticello, vedere de sus

Monticello, vedere de sus. Sursa foto: monticello.org

Al treilea presedinte si unul dintre “parintii fondatori” ai Statelor Unite ale Americii, Thomas Jefferson depaseste granitele politicului, aducandu-si aportul in mai multe domenii. Fondator al Universitatii din Virginia, Thomas Jefferson a fost arheolog, etimolog, scriitor, criptoanalist, autor de studii, statistician, avocat, inventator, arhitect, violonist, arhitect, dar si agricultor si horticultor.

Scrierile sale, Universitatea din Virginia si plantatia de la Monticello dovedesc imensa apreciere si consideratie pe care Jefferson a aratat-o pentru peisaj si  pentru valoarea cladirilor ca parte armonioasa a peisajului.

In acele vremuri, in care cei mai ilustrii specialisti in gradinarit si arhitectura peisajului proveneau din Anglia, el intuieste necesitatea aparitiei unor noi profesii precum cea de “gradinar” sau “agricultor”, astfel ca in cadrul Scolii de Arte Frumoase a Universitatii Virginia, Jefferson include cursuri de gradinarit, pictura, sculptura, arhitectura civila si teorie a muzicii.

Personalitate vizionara, Jefferson identifica si diferentiaza fazele de planificare si amenajare teritoriala, in ceea ce astazi cunoastem drept gradinarit, arhitectura, horticulura sau inginerie.

Schitele, notele sale de calatorie, scrisorile catre prieteni, instructiunile lasate administratorului fermei de la Monticello, precum si planurile si directiile trasate pentru construirea Universitatii Virginia si a propriei mosii, marturisesc pasiunea lui Jefferson in acest sens.

O lectura interesanta pentru pasionatii de horticultura si gradinarit este:”Thomas Jefferson as an Architectand Designer of Landscapes” by William Alexander Lambeth, M.D. and Warren H. Manning, Applewood Books.

Proiectata si construita in decursul a peste 40 de ani, mosia de la Monticello reprezinta, am putea spune, lucrarea testament a lui Thomas Jefferson. Gradinile mosiei au fost si sunt in continuare extrem de spectaculoase. Dar pe langa faptul ca au fost sursa de hrana si de frumos au fost si un laborator experimental pentru  plante ornamentale si utile din intreaga lume.

Gradinile de flori au disparut practic dupa moartea lui Jefferson în 1826, cu toate acestea, ele au fost reinviate si restaurate de The Garden Club of Virginia intre 1939 și 1941. Cercetatorii au descoperit schitele lui Jefferson si au fost capabili sa respecte planurile initiale.

Documente justificative sugereaza ca Jefferson a crescut  aproximativ 105 de specii de flori erbacee. Desi acest numar este  remarcabil, au existat fara indoiala numeroase specii care nu sunt menționate in jurnalul sau de gradina sau alte inscrisuri.

Monticello, alei cu flori

Monticello, alei cu flori. Sursa foto: monticello.org

Gradina de fructe de la Monticello era formata din livada sudica de 400 de pomi, doua podgorii mici, o parte destinata fructelor de padure, o “gradinita” pentru cresterea plantelor mai speciale si livada nordica populata de soiuri de meri pentru cidru si piersici cultivati din seminte. Ambele livezi cea sudica si cea nordica reflectau cele doua moduri distincte de crestere a pomilor fructiferi, care au aparut in Virgina secolului al XVIII-lea. Cea nordica a fost o livada “de camp” sau de “ferma”, la fel cum se puteau intalni la majoritatea mosiilor de dimensiuni medii, avand circa 200 de meri si/sau piersici. Modelul celei sudice, intalnita mai degraba la mosiile mari, consta din pomi altoiti si includea un spectru larg de soiuri europene si specii neobisnuite, cum ar fi caisi si migdali. Printre pomii fructiferi se plantau fructe de padure, legume si chiar plante ornamentale.

Cea mai mare parte din gradina de legume de doua hectare este impartita in douazeci si patru parcele de crestere si cel putin in 1812 amenajarea si plantarea s-a facut tinand cont de care parte a plantei urma sa fie recoltata – “fructe” (rosii , fasole), “radacini”(sfecla , morcovi)  sau “frunze” (salata verde,varza).

Monticello, parte din gradina de legume si livada sudica

Monticello, parte din gradina de legume si livada sudica. Sursa foto: monticello.org

Centrul Thomas Jefferson pentru Plante Istorice, stabilit la Monticello în 1987, colecteaza, conserva si distribuie soiuri de plante istorice, straduindu-se sa promoveze o mai mare apreciere pentru originile si evolutia plantelor de gradina. Programul se concentreaza atat pe interesele horticole ale lui Thomas Jefferson si a plantelor crescute la Monticello, cat si pe istoria larga a plantelor cultivate in America.

Monticello a fost mandria si bucuria lui Jefferson, dar el a mentinut, de asemenea, cinci ferme-satelit din jurul Monticello: Milton, Tufton, Lego, Shadwell si Pantops. Tufton Farm este acum casa acestui Centru pentru Plante Istorice. In prezent aici se gasesc patru colectii de plante:

  • Dianthus(garofite) – se cultiva aici peste 40 de soiuri de Dianthus;
  • Irisi – colectia de irisi a centrului reprezinta cu succes  peste 300 de ani de cultivare si reproducere;
  • Trandafiri – colectia contine soiuri identificate inca din anii 1400.
  • “Leonie Bell Rose Garden” – aceasta colectie contine peste 30 de soiuri de trandafiri Noisette.

Pentru si mai multe detalii, informatii sau imagini vizitati Th. Jefferson Monticello. Seminte, bulbi, articole de gradina, carti si multe altele gasiti in magazinul on-line Monticello.

 

, , , , , , , , , , , ,

Lasa un gand:

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: