Castel del Monte – Coroana Apuliei

După ce m-am întors în 2015 din sudul Italiei mi-am promis să revin. Vizitasem pe îndelete “tocul cizmei”, dar nu reușisem să ajungem în “pinten” și ne scăpaseră și multe alte locuri. În capul listei locurilor în care îmi doream să ajung se afla magicul Castel del Monte, mândria arhitecturală a lui Frederic al II-lea din dinastia Staufenilor (descendent al lui Frederic I Barbarossa), împarat al Sfântului Imperiu Roman, astăzi monument protejat din Patrimoniul Mondial UNESCO.

“Castel del Monte are o valoarea universală deosebită care rezultă din perfecțiunea formei și îmbinarea armonioasă a elementelor culturale specifice nordului Europei, lumii musulmane și antichității clasice. Este o capodoperă unică a arhitecturii militare medievale, reflectând umanismul fondatorului: Frederic al II-lea de Staufen. (sau Hohenstaufen – n.m.)”

Cu aceste cuvinte, în 1966, Comitetul UNESCO pentru Patrimoniul Mondial a inclus castelul, construit în jurul anului 1240 de Frederick al II-lea de Hohenstaufen, pe lista monumentelor protejate.

Profitând de faptul că îmi luasem biletele de avion din timp și, intrată deja în atmosfera medievală datorită romanului Lidiei Stăniloae “Moștenitoarea“, am căutat să aflu mai multe despre dinastia Staufenilor. De câțiva ani mi-am făcut un obicei din a citi cărți despre locurile pe care urmează să le vizitez. Îmi place să merg pe urmele cărților. Astfel am ajuns la romanul istoric “Castel Del Monte – A Romance of the Fall of the Hohenstaufen Dinasty in Italy” de Nathan Gallizier, volum care a văzut prima oaă lumina tiparului în 1905 și care s-a dovedit un bestseller, având în vedere că au apărut noi ediții în 1907 și 1910. Datorită fetelor de la books-express care mi l-au adus la comandă, am intrat rapid în posesia lui. Romanul poate fi lecturat și online dar eu am preferat varianta print de la Forgotten Books.

Nu prea am reușit să găsesc informații despre autorul Nathan Gallizier, deși înțeleg că e un clasic al ficțiunii istorice și al genului fantasy din secolul XIX, născut în 1866, la Klagenfurt și decedat în 1927, în Cincinnati, Ohio. În lucrările sale de ficțiune a acoperit perioada medievală timpurie în special din Italia. Cel mai cunoscut roman se pare că e The Sorceress of Rome.

Romanul m-a purtat mai mult prin Sicilia, pe la Palermo și abia spre final am ajuns și la frumosul și tristul Castel del Monte. După o perioadă de acomodare cu arhaismele și minunata engleză modernă timpurie necesare pentru construirea atmosferei, lectura se parcurge ușor. Cu o poveste de dragoste puțin prea dulceagă pentru gustul meu și care deseori mă ducea cu gândul la filmele de capă și spadă din anii ’30-’40, romanul a compensat însă prin descrierile minunate ale curții regale de la Palermo, prin perdeaua de magie în care este învăluit Castel del Monte din Apulia, amintind astfel de înclinațiile spre misticism ale Împăratului Frederic al II-lea, tatăl nefericitului rege al Siciliei, Manfred de Hohenstaufen și prin intrigile politice captivante în care erau implicate cele două tabere, guelfii (susținătorii Statului papal) și ghibelinii (susținatorii casei de Hohenstaufen, orginară din Suabia). Figura împăratului este deseori evocată dar întreaga acțiune a romanului se deșfășoară în jurul ultimilor ani de viață ai fiului său preferat, Manfred. Există și câteva elemente de gotic iar tragicul sfârșit (și nu numai) amintește de opera lui Shakespeare. Una peste alta, o lectură plăcută care a făcut ca așteptarea vacanței să pară mai scurtă.

“Truly this is Italy, the land of magic! It is not only a land to live for – it is a land to die for!”

“There is no room for an emperor and Pope on Italian soil.”

“Are you a wizard? (…) Not a wizard, but an Italian, tired of foreign bondage and resolved to break asunder the shackles that have fettered our freedom for centuries.”

  Castel-del-Monte-Nathan_Gallizier

Ultimul Împărat Roman din dinastia de Staufen (coroana pe care o purtase i-o văzusem la Trezoreria Imperială din Viena), rege al Ierusalimului, rege al Germaniei, rege al Siciliei și duce de Suabia, Frederic al II-lea a fost, în primul rând, îndrăgostit de sudul Italiei. Nu departe de mare, piatra a ajuns să înflorească sub forma lui Castel del Monte, castelul său de suflet, cu fereastră triplă spre fidelul său oraș Andria. Împăratul și-a dorit ca acest castel pe care îl mai numea și “Coroana Apuliei” să îi fie în primul rând reședință; un loc care să îi oglindească personalitatea și care să reprezinte semnătura lui pentru eternitate. Moartea fiului său, răpus de malarie, și conflictul cu papalitatea aveau să aducă însă sfârșitul dinastiei într-un timp foarte scurt, iar Castel de Monte avea să se transforme într-o tristă închisoare pentru câțiva dintre nepoții săi.

Măreția Imperiului Roman a reprezentat un permanent model pentru Frederic. Impresionantul număr de castele pe care le-a construit în întregul său regat (Regatul Siciliei, pe atunci format din Sicilia, Apulia, Calabria, coasta Amalfitană, Campania și Basilicata de astăzi) au urmat modelul castrum-ului roman, dominând zona, și i-au permis lui Frederic nu doar o apărare eficientă, dar și o comunicare eficientă, la pachet cu reședinte somptuoase pentru familia și curtea sa. Ocupând poziții dominante, ele au fost astfel construite de-a lungul coastei sau al drumurilor din interior, încât cel puțin alte două castele din vecinătate să fie vizibile. Astfel, cu ajutorul torțelor, castelele puteau comunica între ele prin semnale luminoase. În proiectarea castelelor, Frederic s-a inspirat însă nu doar din clasicismul roman; el a ținut cont de raționamente matematice, de pasiunea sa pentru astronomie și astrologie, de dragoastea lui pentru artă. În proiectele sale a încercat să reproducă stilul mănăstirilor cisterciene dar și tiparele arabe, mai ales arcul ogival. Practic, proiectele sale reflectau întreaga cultură a epocii dominate de cruciade, Frederic asimilând frumosul din toate locurile în care multele sale călătorii l-au dus. Perfecțiunea avea să o atingă însă cu proiectul care oglindește cel mai bine multiplele fațete ale personalității sale, Castel del Monte. Un castel al cunoașterii!

Frederic a fost fascinat de Fibonacci, cel mai mare matematician al acelor timpuri și, deși nu a reușit să îl convingă să se mute la curtea sa, cei doi au întreținut o largă corespondență. Admirația a fost reciprocă, Fibonacci dedicându-i împăratului cea mai importantă lucrare a sa, Liber quadratorum. Tot Fibonacci este cel care i-a trimis pentru amuzament o problemă care reprezenta un tipar geometric extrem de complex ce includea un număr mare de teoreme și probleme matematice și avea forma unei flori stilizate. În încercarea de a descifra problema trimisă, Frederic s-a gândit să dea acestei “flori” o formă în piatră astfel încât totul să fie subiect al divinei proporții a numărului de aur. Un castel-calendar care să imortalizeze simbolurile planetelor și constelațiilorm orele, zilele și anotimpurile, relațiile matemtice dintre acestea.

Spre deosebire de restul castelelor pe care le construise, de această dată Frederic al II-lea nu și-a dorit o structură defensivă, ci un simbol al frumeseții și adevărului, al înțelepciunii și cunoașterii. Castelul se dorea o expresie a splendorii, fiind construit într-un mod care să descrie sistemul ptolemeic: cu pământul în centru, soarele învârtindu-se în jurul lui, stelele definind sferele raiului. Cel care avea să pășească în castel, avea să pășească pe o cărare inițiatică, care trecea prin spații bine definite, toate cuprinse într-o cuadratură a cercului, care simbolizează totalitatea vieții fizice a omului. Castel del Monte se dorea să reprezinte acordul contrariilor. Castel del Monte trebuia să fie o materializare a perfecțiunii omului aflat în deplină armonie cu natura și cosmosul, să exprime adevărul tuturor lucrurilor. Toată construcția avea să stea sub semnul lui “8”, opt, cel care exprimă puterea de neclintit a lui Dumnezeu. Castelul avea să fie construit sub forma unui octogon, un poligon care combină forma pătratului și a cercului. Un castel cu opt turnuri și opt ziduri în jurul unei curți în care avea să fie plasat un bazin de apă octogonal, în care cerul prins între ziduri să se poată oglindi. În jurul simbolurilor primordiale – piatra, apa, lumina -, aveau să se găsească misterele Orientului, numerele magice ale vieții și morții. Un loc unic, în care romanescul apulian avea să întâlnească stilul maur, într-o uniune perfectă.

Într-o ironie a sorții însă, locul gândit a fi lumină, libertate și bucurie, avea să se cufunde în întuneric, devenind închisoare. După bătălia de la Benevento, în care fiul preferat al împăratului, Manfred al Siciliei și-a pierdut viața, trei dintre fiii săi și mai mulți suporteri au fost închiși la Castel del Monte. Cel mai în vârstă dintre nepoții împăratului care construise castelul, avea 4 ani în momentul în care a fost închis între zidurile octogonului. Au fost ținuți în condiții mizerabile, în întuneric, puși în lanțuri grele și înfometați. Au orbit și au ajuns în pragul nebuniei. Ceva mai târziu au fost mutați într-o altă închisoare. Doi dintre copii au fost atât de slăbiți, încât nu au făcut față, murind la scurt timp după mutare. Al treilea a supraviețuit detenției încă 18 ani. Doar cel mai mare dintre fii a scăpat, reușind să fugă în Germania. Soția lui Manfred și nora lui Frederic a murit și ea, departe de copii, după 5 ani de detenție. Linia legitimă a Hohenstaufenilor se va stinge în 1268, după moartea lui Conradin cel Tânăr la doar 16 ani, executat public la Napoli după o șaradă de proces, practic din ordinul papei Clement al IV-lea. Castel del Monte avea să fie, în secolele care au urmat, deseori jefuit și deposedat de ornamentele prețioase. În urma ultimilor Staufeni rămânea însă ecoul “Vecerniile Siciliene”.

∼∼∼

Alte sugestii de lectură legate de dinastia Staufenilor:

Frederic al II-lea al Sfântului Imperiu Roman – De arte venandi cum avibus

Dante Alighieri – Divina Comedie

Steven Runciman – Vecerniile siciliene

Horace Walpole – The Castle of Otranto

David Abulafia – Frederick II: A Medieval Emperor

Aldo Tavolaro – Federico II di Svevia e Leonardo Fibonacci da Pisa

Bianca Tragni – Il mitico Federico II di Svevia (volum care m-a ajutat și pe mine pentru documentarea acestui articol)

∼∼

Informații practice:

Orar:

1 octombrie – 31 martie: 09:00-18:30 (ultima intrare la ora 18:00)

1 aprilie – 30 septembrie : 10:15 – 19:45 (ultima intrare la ora 19:15)

Închis pe 25 decembrie și 1 ianuarie

Bilet intrare – 10 €

Audioghid: 3.50 €

Intrare gratuită în următoarele condiții: www.casteldelmonte.beniculturali.it

Tot pe website găsiți și informații despre cum puteți ajunge la Castel del Monte.

castel-del-monte-1-rsz   castel-del-monte-20-rsz   castel-del-monte-10-rsz   castel-del-monte-8-rsz   castel-del-monte-2-rsz   castel-del-monte-3-rsz   castel-del-monte-5-rsz  
castel-del-monte-7-rsz

Inițial, aceste balcoane era unite printr-un balcon lung, din lemn.

  castel-del-monte-23-rsz   castel-del-monte-33-rsz   castel-del-monte-24-rsz   castel-del-monte-22-rsz   castel-del-monte-35-rsz   castel-del-monte-37-rsz   castel-del-monte-38-rsz  
castel-del-monte-34-rsz

Acces spre toalete. Pentru acele timpuri castelul beneficia de facilități incredibile. Apă, încălzire și toalete.

  castel-del-monte-32-rsz   castel-del-monte-26-rsz  
castel-del-monte-25-rsz

Refugiul șoimilor preferați ai împăratului.

  castel-del-monte-36-rsz  
castel-del-monte-39-rsz

Vedere spre Andria, cel mai fidel oraș al împăratului

  castel-del-monte-40-rsz   castel-del-monte-15-rsz   castel-del-monte-19-rsz  
castel-del-monte-4-rsz

Singurul geam triplu este cel cu deschidere către Andria, în semn de omagiu si mulțumire din partea împăratului pentru acest oraș care i-a fost veșnic alături.