Canne della Battaglia – locul unde s-a scris cea mai sângeroasă zi din istoria Romei

Cam la trei sferturi de oră de mers cu mașina de la Castel del Monte spre litoral, se află Parcul Arheologic al Bătăliei de la Cannae – Parco Archeologico di Canne della Battaglia. Astăzi, locul e liniștit, vizitat doar de puțini turiști, un loc de refugiu al melcilor și șopârlelor. Și totuși, plimbându-te printre ruinele năpădite de iarba uscată de soare din vârful dealului, e imposibil să nu te întrebi ce au simțit locuitorii orașului, pe atunci important centru de aprovizionare al Italiei, când, pe 2 august 216, î. Hr. au văzut cele două armate desfășurate pe 3 kilometri la poalele dealului.

Pe câmpia din fața lor, 86 000 de romani (dintre care 6 000 trupe de cavalerie) și 50 000 de cartaginezi (dintre care 10 000 trupe de cavalerie) se priveau față în față, așteptând momentul înfruntării în ceea ce avea să se dovedească a fi una dintre cele mai mari și importante bătălii tactice din istorie. Primii era conduși de consulii Lucius Aemilius Paullus și Gaius Terentius Varro, iar ceilalți de Hannibal.

Victoria cartagineză, deși nedecisivă, a ilustrat însă geniul militar și strategic al comandantului cartaginez. Pe de altă parte lupta reprezintă cea mai cruntă înfrângere suferită de romani în întreaga lor istorie și este adesea citată în istoria militară drept exemplu pentru înfrângerea perfectă a unei armate inamice. În nici 20 de luni, în timpul celui de al doilea război punic, Roma pierduse o cincime din întreaga populație bărbătească cu vârsta peste 17 ani și aproape o treime din armata Romei fusese decimată într-o singură zi. În cea mai letală zi din istoria Romei au pierit 70 000 de soldați romani iar 10 000 au fost capturați. 29 de comandanți romani și 88 de militari cu rang senatorial au fost uciși. Varro, arhitectul dezastrului a reușit să scape alături de 50 de călăreți, în timp ce Paullus, care fusese grav rănit de un prăștiaș din Baleare, alege să moară pe câmpul de luptă, deși garda sa personală îi oferise șansa să fugă. Printr-o eroare de judecată, romanii ajunseseră complet încercuiți, fără nici o șansă de supraviețuire.

“Următoarea zi, imediat cum a răsărit soarele, punii au început să recupereze ce era de recuperat de pe câmpul de luptă. Chiar și ei au fost șocați de măcel. Mii de romani zăceau acolo, infanteriști și cavaleri, pe care soarta îi adusese în mijlocul luptei. Unii dintre ei, plini de sânge, se ridicau dintre morții din jurul lor, chinuiți de durere, cerând ajutor, dar erau imediat uciși de puni. Alții aveau șoldurile și genunchii zdrobiți dar totuși în viață. O soartă groaznică aveau cei care nu se puteau ridica: sângele îi îneca. Unii oșteni făcuseră gropi în pământ, își acoperiseră căile respiratorii, sinucigându-se astfel. Ceea ce a atras atenția a fost un cavaler numidian care avea deasupra sa un roman. Nasul și urechile îi erau smulse. Deoarece romanul nu mai avea putere să își mânuiască arma, îl mutilase pe inamic prin mușcături disperate.” – Titus Livius

Când vestea înfrângerii a ajuns la Roma, orașul a fost cuprins de panică. Autoritățile au recurs la măsuri extraordinare, precum consultarea oracolului din Delphi și sacrificii umane pentru înduplecarea zeilor. A fost declarată o zi națională de doliu pentru că nu exista persoană care să nu fi avut cel puțin o rudă printre cei căzuți pe câmpul de luptă. Pentru o scurtă perioadă, romanii au fost într-o dezordine completă. Efectul psihologic al înfrângerii se observă în cea mai mare parte a sudului Italiei care se alătură cauzei lui Hannibal. După dezastrul de la Cannae, două dintre cele mai importante orașe-stat din Italia, Capua și Tarentum renunță la fidelitatea față de Roma, promițându-și loialitatea lui Hannibal. Mai multe provincii elenistice din sud vor proceda la fel. Pentru ridicarea unor noi legiuni romane, au fost înrolați criminali, debitori și chiar sclavi, iar vârsta de recrutare a fost scăzută. Indiferent de sacrificiile necesare, romanii au refuzat să se predea lui Hannibal, continuând să lupte încă 14 ani, până când au obținut victoria în Bătălia de la Zama.

La poalele dealului unde a avut loc măcelul se află orașul Cannae, cel mai probabil distrus în timpul bătăliei, repopulat la începutul Evului Mediu doar pentru a fi martor la o nouă tragedie. Este din nou distrus de ostrogoți și mai apoi de saraceni în 872. Cunoaște o nouă perioadă de înflorire sub dominația bizantină până în 1018 când asistă la batălia dintre normanzi și bizantini. Ajuns sub stăpânire normandă în 1083 este distrus de normandul Robert Guiscard. Ultimii locuitori vor părăsi definitiv așezarea în 1276.

Găsiți acum la Cannae parcul arheologic și Antiquarium-ul. Parcul arheologic oferă un traseu care ne poartă din epoca romană în cea medievală. Itinerariul în parcul arheologic începe cu Antiquarium-ul, care găzduiește expoziția muzeului ce ne prezintă întreaga poveste a orașului, din preistorie și până în Evul Mediu. Actualul afișaj a fost inaugurat în 2017, la bogăția artefactelor găsite în urma săpăturilor adăugându-se și o sală multimedia care readuce la viață într-o reconstrucție video, în format 3D, bătălia dintre romani și cartaginezi, cu accent pe protagoniști și manevrele tactice atent documentate.

∼∼∼

Informații utile:

Accesul este gratuit. Consultați orarul aici.

Timp recomandat pentru vizitare: 2 ore

Se poate ajunge ușor aici fie cu trenul din Barletta, fie cu mașina.

Loc recomandat în special pasionaților de istorie.