In Am fost aici, Din calatorii

Belvedere, primul contact cu Viena

Plimbarea noastră prin Viena a început în fața porților Palatului Belvedere. Ajunse în fosta capitală imperială pentru târgurile de Crăciun, nu întâmplător am oprit pentru prima oară acasă la Prințul Eugen de Savoia-Carignano. Palatul Belvedere, reședința de vară a celui care a clătinat impozantul Imperiu Otoman, oprindu-i ascensiunea în Eruopa și smulgându-i fostele teritorii creștine, probabil este cu mult mai cunoscut acum datorită pinacotecii – Galeria Austriacă de Artă din Evul Mediu până în secolul al XX-lea -, care cuprinde celebrul Sărut al pictorului austriac Gustav Klimt dar și lucrări semnate de Egon Schiele sau Oskar Kokoschka.

Palatul, care după moartea prințului Eugen, a devenit prima galerie de artă deschisă publicului larg sub domnnia Mariei Terezia are însă o semnificație cu mult mai adâncă; el stă practic mărturie a victoriei creștinismului în fața islamului propovăduit de otomani. Fără importantele victorii ale lui Eugen de Savoya împotriva otomanilor e foarte probabil să nu fi avut acum minunatele târguri de Crăciun și toate tradițiile care le însoțesc. De altfel, multe locuri din Viena amintesc de permanenta amenințare a semilunii și de luptele care s-au dat aici între otomani și creștini. Asta nu înseamnă însă că orașul nu a conservat parte din moștenirea otomană, cum ar fi cultul cafelei sau al croisantului, care nu întâmplător are forma unei semilune care îi indică originea.

Cel mai tânăr fiu al Olimpiei Mancini, nepoată a cardinalului Mazarin și al lui Eugene Maurice, Conte de Soissons, Conte de Dreux și Prinț de Savoia, descendent al ramurii cadet, Savoia-Carignano, Eugeniu era deci înrudit cu cel care care va reuși, câteva decenii mai încolo, unificarea Italiei, regele Victor Emanuel al II-lea. Ținut la distanță de vărul său Ludovic al XIV-lea de însărcinările militare de la Versailles, pe motiv că ar fi fost mult prea pipernicit pentru o carieră militară sub flamura cu crini a Franței, lipsit de farmec și cu un aspect fizic neplăcut, Eugeniu de Savoia-Carignano își va dovedi întreaga înzestare militară în serviciul Habsburgilor, pentru care va lupta până la vârsta de 71 de ani, deci până cu câteva luni înainte de moarte. Cel considerat mult prea pipernicit pentru a servi coroana Franței se va dovedi nu doar un strateg militar desăvârșit, ci și un comandant militar care nu fuge de luptă, fiind rănit de 12 ori pe câmpul de bătălie. Cariera militară sub Habsburgi începe cu cel de al doilea asediu otoman al Vienei din 1683, când Eugeniu avea 20 de ani. Leopold I îl acceptă în suita lui, probabil, și pentru a-i juca o festă Regelui Soare, însă tănârul cucerește relativ repede titlul de feldmareșal, recucerind Buda de la otomani, remarcându-se la Belgrad dar mai ales la Mohacs și, mai târziu, în bătălia decisivă de la Zenta. Forțându-l pe Musatafa al II-lea să încheie Pacea de la Karlowitz, prințul Eugen nu doar că forțează Imperiul Otoman să restituie Austriei aproape toată Ungaria și Transilvania, ci reușește ridicarea Austriei Habsburgilor la rangul de mare putere; o adevărată încoronare militară și diplomatică.

Însă prințul Eugen nu lasă Vienei doar moștenirea victoriilor împotriva otomanilor, ci și două castele simbol. Castele și nu palate, pentru că cele două Belvedere au fost ridicate în afara zidurilor orașului. Locul nu este ales la întâmplare căci este fix pe calea aleasă de turci la asediul lor din 1683. De altfel, nu puțini vienezi sunt convinși că acoperișurile evocă forma corturilor din suita sultanului. Cel mai venerat general al Habsburgilor ridică Belvedere cu banii primiți recompensă pentru victoriile sale. Bani care nu au fost deloc puțini; de altfel la acea vreme prințul Eugen era una dintre cele mai bogate persoane din Europa, mărturie stând complexul Belvedere, cel mai ambițios proiect de construcție plănuit de o persoană privată, până la acea vreme. Lucrările sunt încredințate lui Johann Lukas von Hildebrandt, un apropiat al prințului, exponent al barocului în arhitectură, în portofoliul căruia se regăsesc atât construcții militare cât și palate și biserici(Biserica Sfântul Petru din Viena). Belvedere, însemnând locul din care se poate vedea frumusețea, oferea într-adevăr o priveliște minunată asupra orașului vechi si a pădurilor, din grădinile sale. Lucrările pentru Belvedere inferior se încheie în 1716, în timp ce Belvedere superior este finalizat în 1723. Locuiește vara în Belvedere inferior iar în Belvedere superior și în grădina franceză care unește cele două castele găzduiește numeroase petreceri și baluri mascate care rivalizează cu grandoarea venețiană. Prințul Eugen, contribuie prin compelxul Belvedere și la lărgirea orașului, transformând fostele suburbii într-o priveliște plăcută. Comerțul și micilie industrii vor înflori în această zonă, acum sigură. Militar și diplomat, Eugen de Savoia rămâne și primul prinț mecana al orașului, ocrotitor al artelor. Rămas moștenire unei neopoate mai îndepărtate, Belvedere este în cele din urmă cumpărat de Habsburgi pentru a se evita astfel înstrăinarea lui.

Pe 17 aprilie 1770, la Belvedere superior se dă un bal pentru a celebra logodna prințesei imperiale Mariei Antoaneta cu delfinul Franței Ludovic al XVI-lea. Peste 16 000 de oaspeți au fost invitați la fericitul eveniment. La câțiva ani distanță insă, Belvedere inferior servește drept reședință pentru membrii familiei regale franceze care au reușit să fugă din calea revoluționarilor. Aici va locui pentru o vreme și unicul copil rămas în viață al Mariei Antoaneta și al lui Ludovic al XVI-lea, Marie-Thérèse-Charlotte a Franței.

Pe 15 mai 1955, în Sala de Marmură din Belvedere superior ia naștere o nouă Austrie, când aici se semnează Tratatul de Stat al Austriei (Tratatul de independență) de către cele patru puteri care au ocupat Austria după cel de al Doilea Razboi Mondial: SUA, Anglia, Franța și URSS. Tratatul semnat care pune capăt ocupației militare și anunță neutralitatea Austriei este arătat de la balcon, mulțimii care aștepta încheierea definitivă a războiului.

Deși timpul nu ne-a permis să vizităm și galeriile de artă din inteririorul celor două castele – Belvedere inferior și Belvedere superior -, ne-am bucurat totuși de o plimbare prin grădină franceză, încercând să adulmecăm atmosfera apusă a petrecerilor date aici de faimosul prinț, atunci când nu era pe câmpul de luptă. Grădinile, mai mult ca sigur, arată minunat în lunile mai și iunie, când numeroasele fântâni sunt pornite iar peluzele cu flori dau viață formelor geometrice, punând în evidență cele trei terase – partea de jos care reprezintă cele patru elemente, partea de mijloc care reprezintă Parnasul, miticul munte al muzelor și al poeziei și partea superioară care reprezintă Olimpul. Un motiv numai bun pentru a reveni în acest oraș!


Informații utile:

Bilet complet Belvedere: include Belvedere inferior, Belvedere superior și Belvedere 21 – 25 € / adult; copiii și tinerii până în 18 ani au acces gratuit. Accesul în grădini este gratuit.

Biletele se pot cumpără de pe: www.belvedere.at/tickets sau de pe www.imperial-austria.at, unde veți găsi și programul actualizat.

Pentru cei aflați într-un city break pe cont propriu, Vienna City Card ar putea să fie de ajutor. Mai multe detalii despre diferențele acest card pe Wien Info. Este foarte important însă să vă hotărâți de la bun început ce anume vreți să vizitați și să vă plănuiți cât mai bine traseele zilnice.

Ce să citești înainte de o vizită la Belvedere?

Povestea Vienei de Jean des Cars, Editura Corint, 2016, Colecția Corint Istorie, 314 pagini (se poate comanda de aici, aici sau aici)

Eugeniu de Savoia. Eroism, nevroză, erotism de Konrad Kramar și Georg Mayrhofer, Editura Brumar, 2016, 220 de pagini (se poate comanda de aici)

 

 

, , , , , , , , , , ,

3 Responses to Belvedere, primul contact cu Viena

  1. […] tot sub îndrumările arhitectului Johann Lucas von Hildebrandt, același care s-a ocupat și de Castelul Belvedere al prințului de Savoia. Iar dacă prințul Eugen a servit ca feldmareșal sub domnia a trei împărați habsburgi – […]

  2. […] împaratului Franz Joseph și ale ultimei împărătese a Austriei, Zita. Tot aici odihnește si prințul Eugen de Savoia; capela lui e chiar la stânga Porții Gigantului. Domul Sfântului Ștefan se adaugă monumentelor […]

  3. […] guvernare în Salonul albastru chinezesc, pe 11 noiembrie 1918, a rezistat banchetului care celebra semnarea Tratatului de Stat care proclama practic independența și neutralitatea Republicii Austriece dar și întâlnirii […]

Lasa un gand:

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: