In Din mansarda

American Horror Show, live, in toata lumea

O lume intreaga s-a uitat timp de mai bine de una an la cel mai recent “reality show” produs de Statele Unite ale Americii. Unii au fost scandalizati, altii oripilati, unii s-au distrat, altii s-au ingrozit, multi au fost opitmisti, multi pesimisti, cert e ca mai tot mapamodul a trait acest show cu sufletul la gura si mai toata lumea, dintr-un motiv sau altul, astepta deznodamantul final pe data de 8 noiembrie. Se pare insa ca show-ul adevarat abia acum incepe.

Trebuie sa marturisesc ca mie imi place mult Barack Obama. Imi place mult ca si om. Imi place naturaletea lui, detasarea, blandetea, simtul umorului, il consider un intelectual distins. Insa nu de putine ori am simtit o oarecare dezamagire, in special in ceea ce priveste relatia dintre administratia Obama si Romania. Nu de putine ori m-am simtit jignita de unele dintre declaratiile ambasadorilor americani ai administratiei Obama in Romania. Se pare insa ca lumea a ajuns intr-un moment in care are mai putina nevoie de intelectuali si mai multa nevoie de actiune. Lumea nu mai vrea sa fie “invatata”, vrea sa fie ascultata. Iar la capitolul ascultat, democratii americani si multi intelectuali, stau prost.

Cand esti SUA, e greu ca procesul electoral sa se petreaca doar in interiorul granitelor tale. Toata lumea, intr-un fel sau altul ia parte la acest proces si are un favorit. Favoritul meu a fost Hillary Clinton. Desigur, parerea mea este cat se poate de subiectiva si foarte probabil sa fie si eronata, netraind realitatile americane de zi-cu-zi. Am rezonat mai mult cu discursul ei, i-am admirat luptele purtate pentru apararea drepturilor femeilor, pentru apararea dreptului la educatie, pentru apararea minoritatilor… poate si pentru ca sunt femeie. Si totusi, recunosc, nu am fost complet convinsa si nici nu am trait un soc vazand rezultatul. Si nu, nu am inteles aceasta falsa reactie, acest soc, aceasta consternare a presei sau a unor lideri mondiali! Donald Trump era unul dintre posibilii castigatori, nu a aparut de curand din neant!

Ce am invatat sau ce concluzii am tras insa din aceste alegeri?

Ca traim cu totul altfel aceste alegeri fata de cum le-am fi trait acum 4 ani. Social media a produs niste mutatii in societate, traim amplificat totul, suntem bombardati cu informatii, iar filtrarea lor devine aproape imposibila, pentru foarte multi. Acest like&share, fara a citi o informatie completa, fara a verifica surse sau credibilitatea unei surse, aceasta cultura bazata pe titluri explozive a devenit mai toxica chiar si decat o presa aservita.

Presa clasica nu mai prezinta credibilitate, presa alternativa si social media au devenit un important mijloc de manipulare pentru cine stie cum sa le foloseasca.

Presa clasica nu mai e obiectiva si impartiala. Si nu doar in SUA. Toate marile publicatii si-au asumat sustinerea fatisa, chiar agresiva uneori, a unuia dintre candidati. Aproape 90% a sustinut-o pe Hillary Clinton. Si totusi, a castigat Donald Trump. Psihologia inversa a triumfat, deci intr-un fel, toata aceasta sustinere fatisa a presei clasice i-a adus mai degraba un deserviciu lui Hillary Clinton.

Pe social media, in special, ambele campanii au fost la fel de murdare. Cine a avut mai multe conturi false in spate si a stiut sa profite cat mai bine de algoritmii facebook, dar si twitter, a castigat.

Au fost cozi incredibile, pentru un stat ca si SUA, la sectiile de vot. Aceste cozi cred ca au descurajat multi votanti, in aceeasi masura in care i-a indarjit pe altii sa stea cu orele la coada, asta in conditiile in care in multe state, se poate vota si prin posta, din timp.

In ciuda a toate insultele aduse femeilor de catre Donald Trump, multe au ales totusi sa il voteze. Sa mai spuna cineva ca femeile nu sunt de foarte multe ori mai misogine decat barbatii!

Am invatat, pardon!, mi-am reconfirmat ca, femeilor li se imputa greselilor barbatilor in timp ce barbatii sunt aplaudati pentru aceleasi greseli. O femeie care isi iarta barbatul care a inselat-o, continuand alaturi de el, in spiritul asa-numitei familii traditionale, este condamnata tocmai pentru ca a iertat si uitat. Probabil daca ar fi divortat cu mult tam-tam ar fi fost aplaudata, pentru ca e la moda, nu-i asa, sa ne schimbam partenerii si sa ne incalcam juramintele rostite la casatorie la cea mai mica problema! Eh, un barbat insa, care este la a nu stiu cata casatorie si care a avut numeroase aventuri, e un barbat adevarat, puternic, sigur pe el etc, adevarat pater familias si merita ovationat.

Prezumtia de nevinovatie nu mai exista iar dubla masura este noul trend. Orice politician este clar corupt, iar daca avem o familie politica, acuzele de coruptie atarna si mai greu. In cazul oamenilor de afaceri, retorica functioneaza distinct. Nu exista om de afaceri serios, care sa nu fie controversat si sa nu fie acuzat de diverse! Familiile sau asa-numitele “dinastii” politice, precum Clintonii, pregatiti in domeniu si cu experienta nu mai sunt dorite. Totusi, aceeasi oameni care ii condamna pe Clintoni nu au nicio problema cu faptul ca Donald Trump si-a numit trei dintre copii, in echipa care sa se ocupe de tranzitia de putere de la Casa Alba.

In tot acest context, amplificat la maxim de catre social media, nu mai exista loc pentru dialog sau cale de mijloc. Ori esti albastru, ori esti rosu, ori nu existi! Ura e la fel de puternica si in tabara castigatorilor si in tabara infrantilor. Desigur, intr-o democratie sanatoasa, exista proteste. Insa modul in care se desfasoara aceste proteste – arderea drapelului american, arderea unor papusi sau afise cu Donald Trump, arderea unor produse ale unor firme care l-au sustinut pe Trump – nu pot sa nu ingrijoreze. Aceasta ura a tinerilor impotriva batranilor, a orasenilor impotriva celor din zonele rurale sau defavorizate, a celor care un venit impotriva celor saraci, infricoseaza. Acest egoism infantil, ingrijoreaza.

Faptul ca sondajele de opinie, in multe cazuri, au fost atat de departe de adevar, ingrijoreaza. Pentru ca denota frica. Frica unei parti de a recunoaste ce gandeste. Este frica acelei Americi pe care o vedem mai putin in filme; sunt acei oameni pe care refuzam sa ii vedem, despre care credem ca nu conteaza. Sunt acei oameni care au pierdut mai toate pariurile, cu tehnologia, cu globalizarea, cu visul american. Oamenii astia insa exista, toata frustrarea lor a iesit acum la suprafata. Eu cred ca tehnologia a evoluat prea rapid in comparatie cu capacitatea noastra de adaptare. Pietele au evoluat din nou prea rapid si inca nu s-au gasit solutii de reintegrare pentru cei care si-au pierdut locurile de munca. Cred ca ultima criza a lovit cu mult mai puternic America decat s-a lasat sa se creada. Cred ca multe probleme au fost ascunse sub pres, iar simplul fapt ca nu se discuta despre anumite probleme nu inseamna ca ele nu exista. E ceva mai usor cand esti vedeta la Hollywood, plina de bani, sa lupti pentru tot felul de cauze, dreptul delfinilor de a fi considerati fiinte umane, dreptul ursilor polari la calote de gheata, dreptul femeilor din Africa de a nu mai fi mutilate genital, dreptul la avort in orice conditii, dreptul la nediscriminare al persoanelor gay etc. Cine sa ii mai asculte si pe intelectuali?! Sa nu credeti ca iau in deradere aceste drepturi. Le consider absolut necesare si normale in secolul in care traim! Insa, oricat de greu pare de crezut, se pare ca nu toata lumea a ajuns in acest secol. Nu cred ca, sa spunem, un fermier, care isi vede ferma tot mai mica si neproductiva, pe an ce trece, din diverse motive – ca eu stiu ce conducta, ca eu stiu ce gaze, ca eu stiu ce autostrada, ca eu stiu ce seminte modificate genetic, ca eu stiu ce taxe, ca eu stiu ce credite, ca eu stiu ce criterii ale supermarketurilor, ca eu stiu ce alte n motive – are rabdare pentru astfel de discursuri. Nu cred ca veteranii de razboi ajunsi in strada au rabdare pentru astfel de discursuri. Nu cred ca cei care au ramas fara locuri de munca mai au rabdare pentru astfel de discursuri. Nu ma refer aici la lenesi, profitori, asistati sociali, ma refer la cei care au nenorocul de a se fi nascut in locul nepotrivit, de a-si fi ales jobul nepotrivit, de a avea varsta nepotrivita. Ma refer la cei care isi doresc sanse si nimeni nu le ofera. Mai toti acestia l-au votat pe Donald Trump! Cam ce disperare trebuie sa existe, daca nu a mai contat faptul ca Donald Trump e din foarte multe puncte de vedere tocmai exponentul acelei clase al carei unic gand a fost cum sa acumuleze mai mult fara a oferi mare lucru inapoi?!

De cate ori, cand va cumparati ceva, nu va ganditi ca parca nu se mai fac lucrurile ca inainte? Eu ma plang des in acest sens. Am haine, de exemplu, preluate de la mama, fabricate prin anii ’80 in SUA care arata si acum ireprosabil, si haine noi, cumparate recent, care abia rezista la cateva spalari. Ei, Trump a promis americanilor ca vor avea si vor produce din nou lucruri trainice! Pai cum sa nu-l votezi, cand in fiecare zi, cand ti se mai strica vreo chinezarie, gandesti asta?! Si ce sa vez?! L-au votat si bogatii pe Trump, si intreprinzatorii, chiar si vedete de la Hollywood! Pentru ca tuturor le e dor de o anumita America!

In momentele grele, lumea nu se hraneste cu viziuni progresiste ci cauta refugiul unor reguli, norme si valori cunoscute, considerate sigure. Cand traim intr-un mediu incert, cautam consolare in valori traditionaliste si conservatoare. Cand ne e greu, cand ne e frica, ne aducem aminte de Biblie, de Dumnezeu. Cand vezi ca in cel care este considerat cel mai puternic stat al lumii, lucrurile stau altfel, fata de cum par ele afara, te intrebi cum ai ajuns sa fii considerat cel mai puternic. Si inevitabil, te intorci la familie. Iar familia traditionala americana e una foarte religioasa. Da, l-au votat si intelectualii pe Trump, pentru ca da, exista si intelectuali cu valori traditionaliste!

Donald Trump, om de afaceri de succes si din multe puncte de vedere mai abil in politica chiar decat multi politicieni cu experienta, a stiut sa asculte si sa dea glas tuturor acestor ganduri ascunse. Ba, mai mult, flerul in afaceri si-a spus cuvantul si in ceea ce priveste costurile totale ale campaniei. In cea mai scumpa campanie din istorie, costul unui vot s-a ridicat pentru Trump la 5$ in timp ce pe Hillary a costat-o dublu. Trump a ascultat si a vorbit pe intelesul multimii! Si orice pacat, i-a fost iertat. Ce diplomatie, ce limbaj elevat?! A exploatat la maxim toate fricile. Le-a scos pe toate la suprafata. Toata presa mainstream a incercat sa condamne Marele Zid propus de Trump. Nu putini analisti geopolitici importanti sustin ca in viitor, SUA se vor confrunta cu o mare problema tocmai datorita imigratiei necontrolate dinspre Mexic, ba mai sunt si unii care afirma ca foarte curand, daca se continua astfel, statele de langa granita cu Mexicul vor avea o populatie preponderent hispanica si ar putea cere ruperea de SUA. Deci, cat de adevarata e aceasta amenintare sustinuta de presa? Apoi sensibila problema a emirantilor ilegali din SUA si deportarea propusa de Trump? Cati europeni nu gandesc oare la fel? Cati nu se simt in nesiguranta de acest aflux de emigranti, total scapat de sub control? Si hispanicii l-au votat, si mexicanii l-au votat, chiar si o parte din populatia de culoare l-a votat! Pentru multi, Donald Trump, pare a fi ultima speranta. Poate se vor insela amarnic, cum am patit noi cu tehnocratii, dar poate nu. Sunt multi convinsi de faptul ca un om cu o asemenea experienta si succes in afaceri chiar ar putea face pune tara inapoi pe sine. Ah, la noi toata presa e isterica, toti cred ca romanii din America au votat cu Hillary. Nu e chiar asa, multi au votat si cu Trump.

A stiut sa intretina gustul americanului pentru show. Imi permit sa numesc acest spectacol american – The American Horror Show – nu pentru ca a castigat Trump, neaparat, ci pentru ca, ne-a aratat cate nemultumiri si temeri negraite s-au adunat, cat puroi s-a strans intr-o rana pe care nimeni nu a incercat sa o curete. Nu stiu cum se face ca de multe ori, fix in cele mai tensionate perioade, lumea isi da seama ca e complet lipsaita de lideri! In fine. Poate nu e neaparat rau ca aceasta buba s-a spart, poate e chiar bine, poate ne trezim… Stiti cum e, la inceput negarea, apoi constientizarea, apoi… Show-ul mai are insa cel putin doua etape, 18 decembrie si 20 ianuarie si se pune o presiune mare pe electori, pentru intoarcerea votului in favoarea lui Hillary Clinton. Am vazut ca nu doar in Romania, sunt multi care sustin ca sistemul de vot american este invechit, ca votul popular, castigat pana la urma de Hillary Clinton ar trebui sa fie cel care conteaza. Am inclinat sa cred, la fel, dar obisnuita deja, cu toata aceasta manipulare, am incercat sa aflu mai multe. Si prin urmare, am fost si mai dezamagita de presa, pentru lipsa de profesionalism cu care trateaza astfel de subiecte. Eu, cel putin, m-am convins ca sistemul electoral american este unul dintre cele mai inovatoare din intreaga lume. A fost gandit in cele mai mici amanunte, anticipand cele mai diverse situatii. Parintii fondatori ai acestei natiuni, nu au lasat mai nimic la voia intamplarii si, cred ca au fost foarte buni observatori. Cred ca au observat foarte atent miscarile care incepeau sa prinda contur in Franta, adica sangeroasa Revolutie franceza. Nu aveau foarte mare incredere in mase, credeau ca oamenii, chiar daca sunt de buna credinta, pot fi foarte usor manipulati. Se temeau si de anumite imixtiuni din exterior(cel mai probabil din partea Imperiului Britanic fata de care isi strigasera independenta), dar se temeau mai ales de asa-numita tiranie a majoritatii si de faptul ca anumite zone, fiind mai slab populate, ar putea fi incorect reprezentate si de aceea au gandit “electorii”. Acesta este unul dintre motivele pentru care nu cred ca se va rasturna votul electorilor. Desi, niciunul dintre ei, neluand peste 50% din sufragii, pe tema electorilor s-ar mai putea, poate, dezbate. Al doilea motiv, si poate cel mai important, e faptul ca Hillary Clinton si-a recunoscut oficial infrangerea. Da, stiu, sunt multe petitii online care cer rasturnarea votului. Stiu ca au aproape 4 000 000 de semnaturi. Problema e ca a semnat intregul mapamond, si deci, persoane care nu au drept de vot in State!

Intotdeauna in astfel de alegeri, vor exista nemultumiti. Place sau nu, Donald Trump a castigat dupa regulile jocului. Pentru moment, place sau nu, are dreptul la o sansa. Si tot, pentru moment, exista inca suficiente unelte pentru a corecta anumite devieri, daca va fi cazul. Sau, cel putin asta sper. In orice caz, daca democratia americana va esua lamentabil, vom esua impreuna, iar tranzitia spre altceva(ce sau cine?) nu va fi usoara pentru nimeni. Deci, God Bless America, pentru ca avem inca nevoie in lume de o America coerenta, unita si puternica. Si God Help Europe, ca avem o nevoie, mai mare ca oricand de o Europa unita, hotarata si puternica, o Europa care sa-si indeplineasca si ea angajamentele NATO, care sa invete sa asculte(nu, dupa BREXIT, nu a invatat) si sa ia decizii ceva mai ferm, hotarat si rapid.

Ceea ce este cert in tot acest spectacol e ca lumea s-a saturat de aceeasi retorica si vrea o schimbare. In ce? Ramane de vazut. Sa nu uitam insa ca nu tot ceea ce se promite intr-o campanie electorala urmeaza sa se si intample! Dar mai ales sa nu uitam ca United we stand, divided we fall(foarte valabil si pentru Romania).

P.S.: Comparatiile Trump/Basescu/Vadim si Hillary/Udrea/Gorghiu sunt niste mizerii. Chiar daca aceste alegeri sunt considerate cele mai controversate din istoria SUA, chiar daca acestia sunt considerati cei mai slabi candidati ever din istoria SUA, noi inca suntem la ani-lumina departare. Serios, ne amagim degeaba.

P.S.S.: Britanicii consternati de votul americanilor! Foarte tare! Se mira ca si altii au votat ca si ei! Toata lumea e pe luat ceva inapoi!

P.S.S.S.: Cum tot am postat pe facebook haotic tot felul de ganduri despre fabuloasele alegeri americane, am zis sa fac putina ordine si sa incerc sa mi le asez cumva in minte si pe foaie, aici… Daca se poate intelege ceva din tot ghiveciul asta… In orice caz, sunt foarte curioasa ce naiba voi mai gandi peste 4 ani… Vremuri complicate, mai traim.

, ,

One Response to American Horror Show, live, in toata lumea

  1. Dimpotriva, randurile Dumneavoastra sunt o analiza pertinenta, fina & sensibila, departe de a fi haotica. De impartasit la nivel personal este ca ambi candidati au falsat, si incerc sa ma exprim elegant, trimitere la falsetul din muzica.
    Cred ca in viitorul apropiat, nu numai in State, Europa, cautarile de lideri, exponenti ai schimbari, exprimat concentrat in antisistem vor continua, nu putine din aceste ,,cautari,, vor fi brutale.

    Apreciez, cu subiectivismul de care sunt constient, ca grav este ca pana in momentul actual, nu este articulata, macar la nivel de schita de serviciu, o teoretizare a ce ar trebui sa fie schimbarea.

Lasa un gand: